2 intrări

17 definiții

alambicát1 sn [MDA ms / Pl: ~uri / E: alambica] 1-2 Alambicare (1-2).

alambicát2, ~ă a [DA / Pl: ~ați, -e / E: alambica] 1 Care este distilat cu alambicul. 2 (Fig) Excesiv de subtil.

ALAMBICÁT, -Ă, alambicați -te, adj. Prea rafinat, excesiv de subtil, greu de înțeles, complicat. – V. alambica.

ALAMBICÁT, -Ă, alambicați, -te, adj. Prea rafinat, excesiv de subtil, greu de înțeles, complicat. – V. alambica.

ALAMBICÁT, -Ă, alambicați, -te, adj. (Rar, despre anumite manifestări ale spiritului burghez decadent) Prea rafinat, excesiv de subtil, aproape de neînțeles.

ALAMBICÁT, -Ă, alambicați, -te, adj. Prea rafinat, excesiv de subtil, greu de înțeles. – V. alambica.

ALAMBICÁT, -Ă adj. (Rar) Foarte rafinat, subtil, greu de înțeles. [< alambica].

alambicat a. fig. excesiv de subtil: versuri alambicate CAR.

alambicá vt [At: DA / Pzi: -chéz / E: fr alambiquer] 1 A distila cu alambicul. 2 (Fig) A face ceva prea subtil.

ALAMBICÁ, alambichez, vb. I. Tranz. A distila cu ajutorul alambicului. ♦ Fig. A face prea subtil, greu de înțeles, excesiv de rafinat, complicat. – Din fr. alambiquer.

ALAMBICÁ, alambichez, vb. I. Tranz. A distila cu ajutorul alambicului. ♦ Fig. A face prea subtil, greu de înțeles, excesiv de rafinat, complicat. – Din fr. alambiquer.

ALAMBICÁ, alambichez, vb. I. Tranz. A distila cu ajutorul unui alambic. ♦ Fig. A face prea subtil, greu de înțeles, complicat. – Fr. alambiquer.

alambicá (a ~) vb., ind. prez. 3 alambicheáză

alambicá vb., ind. prez. 1 sg. alambichéz, 3 sg. și pl. alambicheáză

ALAMBICÁ vb. I. tr. (Rar) 1. A distila cu alambicul. 2. (Fig.) A face prea subtil, greu de înțeles; a subtiliza. [< fr. alambiquer].

ALAMBICÁ vb. tr. 1. a distila cu alambicul. 2. (fig.) a complica inutil. (< fr. alambiquer)

*alambichéz, a -cá v. tr. (d. alambic; fr. alambiquer). Trec pin [!] alambic. Fig. Analizez prea amănunțit, fac cu prea multă atențiune și muncă. V. migălesc.

Intrare: alambicat
alambicat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alambicat alambicatul alambica alambicata
plural alambicați alambicații alambicate alambicatele
genitiv-dativ singular alambicat alambicatului alambicate alambicatei
plural alambicați alambicaților alambicate alambicatelor
vocativ singular
plural
Intrare: alambica
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) alambica alambicare alambicat alambicând singular plural
alambichea alambicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) alambichez (să) alambichez alambicam alambicai alambicasem
a II-a (tu) alambichezi (să) alambichezi alambicai alambicași alambicaseși
a III-a (el, ea) alambichea (să) alambicheze alambica alambică alambicase
plural I (noi) alambicăm (să) alambicăm alambicam alambicarăm alambicaserăm, alambicasem*
a II-a (voi) alambicați (să) alambicați alambicați alambicarăți alambicaserăți, alambicaseți*
a III-a (ei, ele) alambichea (să) alambicheze alambicau alambica alambicaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)