2 intrări

17 definiții

alambicát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: alambica] 1-2 Alambicare (1-2). corectată

alambicát2, ~ă a [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: alambica] 1 Care este distilat cu alambicul. 2 (Fig) Excesiv de subtil. corectată

ALAMBICÁT, -Ă, alambicați, -te, adj. Prea rafinat, excesiv de subtil, greu de înțeles, complicat. – V. alambica.

ALAMBICÁT, -Ă, alambicați, -te, adj. Prea rafinat, excesiv de subtil, greu de înțeles, complicat. – V. alambica.

ALAMBICÁT, -Ă, alambicați, -te, adj. (Rar, despre anumite manifestări ale spiritului burghez decadent) Prea rafinat, excesiv de subtil, aproape de neînțeles.

ALAMBICÁT, -Ă, alambicați, -te, adj. Prea rafinat, excesiv de subtil, greu de înțeles. – V. alambica.

ALAMBICÁT, -Ă adj. (Rar) Foarte rafinat, subtil, greu de înțeles. [< alambica].

alambicat a. fig. excesiv de subtil: versuri alambicate CAR.

alambica vt [At: DA / Pzi: ~chéz / E: fr alambiquer] 1 A distila cu alambicul. 2 (Fig) A face ceva prea subtil.

ALAMBICÁ, alambichez, vb. I. Tranz. A distila cu ajutorul alambicului. ♦ Fig. A face prea subtil, greu de înțeles, excesiv de rafinat, complicat. – Din fr. alambiquer.

ALAMBICÁ, alambichez, vb. I. Tranz. A distila cu ajutorul alambicului. ♦ Fig. A face prea subtil, greu de înțeles, excesiv de rafinat, complicat. – Din fr. alambiquer.

ALAMBICÁ, alambichez, vb. I. Tranz. A distila cu ajutorul unui alambic. ♦ Fig. A face prea subtil, greu de înțeles, complicat. – Fr. alambiquer.

alambicá (a ~) vb., ind. prez. 3 alambicheáză

alambicá vb., ind. prez. 1 sg. alambichéz, 3 sg. și pl. alambicheáză

ALAMBICÁ vb. I. tr. (Rar) 1. A distila cu alambicul. 2. (Fig.) A face prea subtil, greu de înțeles; a subtiliza. [< fr. alambiquer].

ALAMBICÁ vb. tr. 1. a distila cu alambicul. 2. (fig.) a complica inutil. (< fr. alambiquer)

*alambichéz, a -cá v. tr. (d. alambic; fr. alambiquer). Trec pin alambic. Fig. Analizez prea amănunțit, fac cu prea multă atențiune și muncă. V. migălesc.

Intrare: alambica
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alambica
  • alambicare
  • alambicat
  • alambicatu‑
  • alambicând
  • alambicându‑
singular plural
  • alambichea
  • alambicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alambichez
(să)
  • alambichez
  • alambicam
  • alambicai
  • alambicasem
a II-a (tu)
  • alambichezi
(să)
  • alambichezi
  • alambicai
  • alambicași
  • alambicaseși
a III-a (el, ea)
  • alambichea
(să)
  • alambicheze
  • alambica
  • alambică
  • alambicase
plural I (noi)
  • alambicăm
(să)
  • alambicăm
  • alambicam
  • alambicarăm
  • alambicaserăm
  • alambicasem
a II-a (voi)
  • alambicați
(să)
  • alambicați
  • alambicați
  • alambicarăți
  • alambicaserăți
  • alambicaseți
a III-a (ei, ele)
  • alambichea
(să)
  • alambicheze
  • alambicau
  • alambica
  • alambicaseră
Intrare: alambicat
alambicat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alambicat
  • alambicatul
  • alambicatu‑
  • alambica
  • alambicata
plural
  • alambicați
  • alambicații
  • alambicate
  • alambicatele
genitiv-dativ singular
  • alambicat
  • alambicatului
  • alambicate
  • alambicatei
plural
  • alambicați
  • alambicaților
  • alambicate
  • alambicatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)