alambicát¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: alambica] 1-2 Alambicare (1-2). corectată

alambicát², ~ă a [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: alambica] 1 Care este distilat cu alambicul. 2 (Fig) Excesiv de subtil. corectată

ALAMBICÁT, -Ă, alambicați -te, adj. Prea rafinat, excesiv de subtil, greu de înțeles, complicat. – V. alambica.

ALAMBICÁT, -Ă, alambicați, -te, adj. Prea rafinat, excesiv de subtil, greu de înțeles, complicat. – V. alambica.

ALAMBICÁT, -Ă, alambicați, -te, adj. (Rar, despre anumite manifestări ale spiritului burghez decadent) Prea rafinat, excesiv de subtil, aproape de neînțeles.

ALAMBICÁT, -Ă, alambicați, -te, adj. Prea rafinat, excesiv de subtil, greu de înțeles. – V. alambica.

ALAMBICÁT, -Ă adj. (Rar) Foarte rafinat, subtil, greu de înțeles. [< alambica].

alambicat a. fig. excesiv de subtil: versuri alambicate CAR.

alambica vt [At: DA / Pzi: ~chéz / E: fr alambiquer] 1 A distila cu alambicul. 2 (Fig) A face ceva prea subtil.

ALAMBICÁ, alambichez, vb. I. Tranz. A distila cu ajutorul alambicului. ♦ Fig. A face prea subtil, greu de înțeles, excesiv de rafinat, complicat. – Din fr. alambiquer.

ALAMBICÁ, alambichez, vb. I. Tranz. A distila cu ajutorul alambicului. ♦ Fig. A face prea subtil, greu de înțeles, excesiv de rafinat, complicat. – Din fr. alambiquer.

ALAMBICÁ, alambichez, vb. I. Tranz. A distila cu ajutorul unui alambic. ♦ Fig. A face prea subtil, greu de înțeles, complicat. – Fr. alambiquer.

alambicá (a ~) vb., ind. prez. 3 alambicheáză

alambicá vb., ind. prez. 1 sg. alambichéz, 3 sg. și pl. alambicheáză

ALAMBICÁ vb. I. tr. (Rar) 1. A distila cu alambicul. 2. (Fig.) A face prea subtil, greu de înțeles; a subtiliza. [< fr. alambiquer].

ALAMBICÁ vb. tr. 1. a distila cu alambicul. 2. (fig.) a complica inutil. (< fr. alambiquer)

*alambichéz, a -cá v. tr. (d. alambic; fr. alambiquer). Trec pin alambic. Fig. Analizez prea amănunțit, fac cu prea multă atențiune și muncă. V. migălesc.