aláltăseară av [At: (sec. XVI) CUV. D. BĂTR. II, 449 / V: (reg) alaltăsară / A: alaltăseară / E: alalt, ~ă + seară] 1 În seara zilei de alaltăieri. 2 (înv; îe) Mai ~ (Într-una din) serile trecute.

ALÁLTĂSEARĂ adv. în seara zilei de alaltăieri. ◊ Mai alaltăseară = (într-una din) serile trecute. – Alaltă (= aialaltă) + seară.

ALÁLTĂSEARĂ adv. În seara zilei de alaltăieri. ◊ Mai alaltăseară = (într-una din) serile trecute. – Alaltă (=aialaltă) + seară.

ALALTĂSEÁRĂ adv. În seara zilei de alaltăieri. N-ai văzul ce a fost alaltăseară la Garani? CAMIL PETRESCU, T. O 191. Badea... a plecat de alaltăseară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 124.

ALÁLTĂSEARĂ adv. În seara zilei de alaltăieri. ◊ Mai alaltăseară = (într-una din) serile trecute. – Din alaltă (= aialaltă) + seară.

aláltăseară (fam.) adv.

aláltăseară adv.

ALÁLTĂSEARĂ adv. În seara zilei de alaltăieri. ◊ Mai ~ una din serile trecute. [Sil. -sea-] /alaltă + seară

aláltăseară adv. În seara de alaltăĭerĭ. – Și alaltaseară.