2 intrări

15 definiții

ajuráre sf [At: DEX2 / Pl: ~rări / E: ajura] (Frm) 1-2 Împodobire a unui obiect cu ajururi (1-2) Si: ajurat1 (1-2). 3 Deșirare. 4-5 Împodobire a unui obiect cu ajururi (4-5) Si: ajurat1 (4-5)

AJURÁRE, ajurări, s. f. Acțiunea de a ajura.V. ajura.

AJURÁRE, ajurări, s. f. Acțiunea de a ajura.V. ajura.

ajuráre s. f., g.-d. art. ajurării, pl. ajurări

AJURÁRE s.f. Acțiunea de a ajura. [< ajura].

ajurá [At: DA / Pzi: -réz / E: ajur] (Frm) 1-2 vt A lucra un obiect de pânză cu ajururi (1-2). 3 vr (Fig) A se deșira. 4-5 vt A lucra un obiect de metal cu ajururi (4-5).

AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. – Din fr. ajourer.

AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. – Din fr. ajourer.

AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. Atelier de ajurat.

AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. – Fr. ajourer.

ajurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajureáză

ajurá vb., ind. prez. 1 sg. ajuréz, 3 sg. și pl. ajureáză

AJURÁ vb. I. tr. A face un ajur. [< fr. ajourer].

AJURÁ vb. tr. a executa un ajur. (< fr. ajourer)

A AJURÁ ~éz tranz. A ornamenta cu un ajur. /<fr. ajourer

Intrare: ajura
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ajura ajurare ajurat ajurând singular plural
ajurea ajurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ajurez (să) ajurez ajuram ajurai ajurasem
a II-a (tu) ajurezi (să) ajurezi ajurai ajurași ajuraseși
a III-a (el, ea) ajurea (să) ajureze ajura ajură ajurase
plural I (noi) ajurăm (să) ajurăm ajuram ajurarăm ajuraserăm, ajurasem*
a II-a (voi) ajurați (să) ajurați ajurați ajurarăți ajuraserăți, ajuraseți*
a III-a (ei, ele) ajurea (să) ajureze ajurau ajura ajuraseră
Intrare: ajurare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ajurare ajurarea
plural ajurări ajurările
genitiv-dativ singular ajurări ajurării
plural ajurări ajurărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)