2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ajurare sf [At: DEX2 / Pl: ~rări / E: ajura] (Frm) 1-2 Împodobire a unui obiect cu ajururi (1-2) Si: ajurat1 (1-2). 3 Deșirare. 4-5 Împodobire a unui obiect cu ajururi (4-5) Si: ajurat1 (4-5)

AJURÁRE, ajurări, s. f. Acțiunea de a ajura.V. ajura.

AJURÁRE, ajurări, s. f. Acțiunea de a ajura.V. ajura.

AJURÁRE s.f. Acțiunea de a ajura. [< ajura].

ajurá [At: DA / Pzi: -réz / E: ajur] (Frm) 1-2 vt A lucra un obiect de pânză cu ajururi (1-2). 3 vr (Fig) A se deșira. 4-5 vt A lucra un obiect de metal cu ajururi (4-5).

AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. – Din fr. ajourer.

AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. – Din fr. ajourer.

AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. Atelier de ajurat.

AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. – Fr. ajourer.

AJURÁ vb. I. tr. A face un ajur. [< fr. ajourer].

AJURÁ vb. tr. a executa un ajur. (< fr. ajourer)

A AJURÁ ~éz tranz. A ornamenta cu un ajur. /<fr. ajourer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ajuráre s. f., g.-d. art. ajurării, pl. ajurări

ajurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajureáză

ajurá vb., ind. prez. 1 sg. ajuréz, 3 sg. și pl. ajureáză

Intrare: ajurare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ajurare
  • ajurarea
plural
  • ajurări
  • ajurările
genitiv-dativ singular
  • ajurări
  • ajurării
plural
  • ajurări
  • ajurărilor
vocativ singular
plural
Intrare: ajura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ajura
  • ajurare
  • ajurat
  • ajuratu‑
  • ajurând
  • ajurându‑
singular plural
  • ajurea
  • ajurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ajurez
(să)
  • ajurez
  • ajuram
  • ajurai
  • ajurasem
a II-a (tu)
  • ajurezi
(să)
  • ajurezi
  • ajurai
  • ajurași
  • ajuraseși
a III-a (el, ea)
  • ajurea
(să)
  • ajureze
  • ajura
  • ajură
  • ajurase
plural I (noi)
  • ajurăm
(să)
  • ajurăm
  • ajuram
  • ajurarăm
  • ajuraserăm
  • ajurasem
a II-a (voi)
  • ajurați
(să)
  • ajurați
  • ajurați
  • ajurarăți
  • ajuraserăți
  • ajuraseți
a III-a (ei, ele)
  • ajurea
(să)
  • ajureze
  • ajurau
  • ajura
  • ajuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ajurare

  • 1. Acțiunea de a ajura.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi ajura
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

ajura

  • 1. A face ajur.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Atelier de ajurat.
      surse: DLRLC

etimologie: