ajurare sf [At: DEX² / Pl: ~rări / E: ajura] (Frm) 1-2 Împodobire a unui obiect cu ajururi (1-2) Si: ajurat¹ (1-2). 3 Deșirare. 4-5 Împodobire a unui obiect cu ajururi (4-5) Si: ajurat¹ (4-5)

AJURÁRE, ajurări, s. f. Acțiunea de a ajura. – V. ajura.

AJURÁRE, ajurări, s. f. Acțiunea de a ajura. – V. ajura.

ajuráre s. f., g.-d. art. ajurării, pl. ajurări

AJURÁRE s.f. Acțiunea de a ajura. [< ajura].

ajurá [At: DA / Pzi: -réz / E: ajur] (Frm) 1-2 vt A lucra un obiect de pânză cu ajururi (1-2). 3 vr (Fig) A se deșira. 4-5 vt A lucra un obiect de metal cu ajururi (4-5).

AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. – Din fr. ajourer.

AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. – Din fr. ajourer.

AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. Atelier de ajurat.

AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. – Fr. ajourer.

ajurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajureáză

ajurá vb., ind. prez. 1 sg. ajuréz, 3 sg. și pl. ajureáză

AJURÁ vb. I. tr. A face un ajur. [< fr. ajourer].

AJURÁ vb. tr. a executa un ajur. (< fr. ajourer)

A AJURÁ ~éz tranz. A ornamenta cu un ajur. /<fr. ajourer