aiti i vz hait

ait³, ~ă [At: LB / Pl: ~iți, ~e / E: aii] 1 sn^[1] (Îvp) Condimentat cu usturoi. 2 (Reg; lpl; îf ~uri) Piftie.

ait¹ i vz hait

hait² i [At: DA ms / V: ait, aiti / E: fo] 1-4 Haide (1-4).

❍AIT² l. adj. p. AI 🍽 Gătit cu aiu, usturoiat. II. AITE sf. pl. Trans. = AITURI.

AIT!¹, AITI! interj. = HAIT!: ait! o pierdui, mă! (PANN); aiti! acum s’a isprăvit (ISP.).

HAIT!² sau HAITI! interj. 1 Exprimă o surpriză neplăcută: ~! mi-l șterse potlogarul drept suvenir (alecs.); ~! m’am dus pe copcă! ~! am pățit-o! ¶ 2 Exprimă un fel de îndemn sau poruncă de a porni repede de undeva sau părerea de rău pentru dispariția unui lucru: haiti! lipsești dinaintea mea! (CRG.); hait! s’a dus și comerțul țării! (alecs.) [onom.].

HAITI! 👉 HAIT!²

HAIT¹ interj. (Și în forma haiti) 1. Exprimă o surpriză neplăcută, o teamă. Hait, am pățit-o! 2. Exprimă ideea unei mișcări repezi sau neașteptate. E-n pragul bătrîneții, un pas, doi, și haiti, îl înghite groapa pe veșnicie. STANCU, D. 102. Hait cu cheia... la ușa casei. RETEGANUL, P. V 17. Cîți domni cu alai am purtat, cînd se suia pe scaun, și după șapte ani – hait!... maziliți. ALECSANDRI, T. 47. Haiti! îl și-mbucă. ȘEZ. III 191. 3. Exprimă un îndemn puternic, imperativ. Haiti... cară-te dinaintea mea! HOGAȘ, DR. 236. Haiti! mai răpede, mai răpede, că n-am timp de așteptat. CREANGĂ, P. 56. – Variantă: haiti interj.

HAITI interj. v. hait.

HAIT interj. (se folosește pentru a exprima o poruncă, o surpriză neplăcută, pentru a sugera o mișcare bruscă etc.) [Monosilabic; Var. haiti] /Onomat.

ait! int. de surprindere neplăcută: am pățit-o.

hait! int. exprimă: 1. o surprindere neplăcută; 2. o pornire imediată: hait! lipsește dinaintea mea! CR. [Onomatopee].

áĭt și háĭt! interj. de surprindere: Aĭt! am pățit-o! Aĭt! l-am prins!

2) haĭt și háĭtĭ interj. de frică (d. haĭde): Haĭt! Am pățit-o!

haĭtĭ, V. haĭt 2.

hait¹ interj.

hait¹/haiti interj.

haiti v. hait¹

hait/haiti interj.

hait¹! interj. (exprimă teama sau surpriza neplăcută) aoleu!

AIT adj, (Ban.) Usturoiat. Ajjt. Allio conditus. AC, 326. Etimologie: ai, vb. Vezi și ai, aia, aiuș.

ait, -ă, aiți, -te, adj. (reg.) Condimentat cu usturoi. ■ Păstăi aite = după ce s-au strecurat păstăile fierte, se mai pârgăluiesc cu ceapă prăjită și mujdei (Faiciuc, 2008: 273). – Din ai „a usturoia”.

ait, -ă, aiți, -te, adj. – (reg.) Condimentat cu usturoi. – Din ai „a usturoia” (Frățilă).

hait, haituri, s.n. – Baraj artificial care orientează o parte din apa unui râu de munte spre pârâul morii sau ajută plutele să pornească la vale. ♦ (top.) Haitul Morii (Săcel), Haitul de Sus (Botiza), Haitul, fânațe în Dragomirești (Vișovan, 2005). – Din ucr. hat, hatǐ „zăgaz, canal de abătut apa” (Scriban, DEX).