2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aieptát2 sn [At: MDA ms / P: a-ie~ / Pl: ? / E: aiepta2] 1-3 Aieptare2 (1-3).

aieptat4, ~ă a [At: MDA ms / P: a-ie~ / Pl: ~ați, ~e / E: aiepta2] (Reg) 1 Îndemnat. 2 Amăgit. 3 Reflectat.

aieptat1 sn [At: MDA ms / P: a-ie~ / Pl: ? / E: aiepta1] 1-6 Aieptare1 (1-6).

aieptat3, ~ă a [At: P. MAIOR, IST. 262/20 / P: a-ie~ / Pl: ~ați, ~e / E: aiepta1] 1 (Reg) Avântat. 2 Aruncat cu putere. 3 Aranjat. 4 Îndrumat. 5 Amintit.

aiepta2 [At: LB / P: a-ie~ / Pzi: aiept / E: lat allectare] 1-2 vtr A (se) îndemna la o plăcere. 3-4 vtr A (se) amăgi. 5 vi A reflecta asupra unui lucru.

aiepta1 [At: LB / V: (pop) aliep-, alef- / Pzi: aiept, (rar) -téz / E: ml ajectare] (Reg) 1 vr A-și lua avânt. 2 vt A arunca un lucru cu putere. 3 vr (Fig) A se mândri. 4 vt A aranja (un obiect de îmbrăcăminte). 5 vt A îndruma pe calea cea dreaptă. 6 vt A arăta cuiva drumul. 7 vi (Îf alefta) A aminti cuiva de o datorie bănească.

AIEPTÁ, aiépt, vb. I. Refl. (Reg.) A-și lua avânt. ♦ Tranz. A arunca, a repezi cu putere. – Lat. adjectare.

AIEPTÁ, aiépt, vb. I. Refl. (Reg.) A-și lua avânt. ♦ Tranz. A arunca, a repezi cu putere. [Pr.: a-iep-] – Lat. adjectare.

AIEPTÁ, aiépt, vb. I. Refl. (Transilv.) A-și pregăti trupul spre a se avînta, a-și lua vînt. Numai ce s-aiaptă calul galbin și se-nalță. RETEGANUL, P. III 24. ♦ Tranz. A arunca, a azvîrli, a repezi cu putere. Aiaptă Ciolanul cumplit tocma în ureche Lui Aordel. BUDAI-DELEANU, Ț. 408.

AIEPTÁ, aiépt, vb. I. Refl. (Reg.) A se pregăti pentru a se avânta; a-și lua avânt. ♦ Tranz. A arunca, a repezi cu putere. – Lat. adjectare.

aieptà v. Tr. a repezi (cu putere): Fierul pe care-l aiept... (COȘBUC). [Lat. ADJECTARE, a arunca].

aĭépt și (maĭ rar) -éz, a v. tr. (lat. e-jectare, a arunca afară. V. înĭept). Trans. Arunc, răped. Îndreptez, potrivesc. Arăt drumu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aieptá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 aiáptă; conj. prez. 3 să aiépte

aieptá vb., ind. prez. 1 sg. aiépt, 3 sg. și pl. aiáptă; conj. prez. 3 sg. și pl. aiépte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AIEPTÁ vb. v. arunca, avânta, azvârli, îndrepta, năpusti, năvăli, potrivi, precipita, repezi, sări, tăbărî, zvârli.

aiepta vb. v. ARUNCA. AVÎNTA. AZVÎRLI. ÎNDREPTA. NĂPUSTI. NĂVĂLI. POTRIVI. PRECIPITA. REPEZI. SĂRI. TĂBĂRÎ. ZVÎRLI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

aieptá (-t, -át), vb. – A arunca. Lat. *aiectāre, de la ēiectāre (Pușcariu 42; Candrea-Dens., 27; DAR). Posibilitatea acestei der. a fost pusă sub semnul întrebării datorită rom. al lui i lat. în hiat, care în mod normal trebuia să dea j (cf. Diculescu, Elementele, 463). Se pare, totuși, că i lat. s-a redus pînă la dispariție înainte de e (Rosetti, I, 73), cf. quietus › (în)cet, astfel că nu există motiv pentru a contesta rezultatul aiepta. Philippide, O rămășiță, 21, propune lat. *abiectāre și Diculescu, Elementele, 463, o compune cu ad de la gr. ἰάπτω „a arunca”, supoziție care nu reprezintă nici un avantaj. În Trans.Der. aiept, s. n. (aruncare); aieptător, adj. (care aruncă).

aieptá (-t, -át), vb. – A ademeni, a corupe. Lat. allĕctāre (Hasdeu 583; Candrea, Éléments, 90; Pușcariu 41; Candrea-Dens., 28; REW 355; DAR); cf. it. allettare, fr. allécher. Cuv. rar, necunoscut practic în lit.

Intrare: aieptat
aieptat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aieptat
  • aieptatul
  • aieptatu‑
  • aiepta
  • aieptata
plural
  • aieptați
  • aieptații
  • aieptate
  • aieptatele
genitiv-dativ singular
  • aieptat
  • aieptatului
  • aieptate
  • aieptatei
plural
  • aieptați
  • aieptaților
  • aieptate
  • aieptatelor
vocativ singular
plural
Intrare: aiepta
verb (VT52)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aiepta
  • aieptare
  • aieptat
  • aieptatu‑
  • aieptând
  • aieptându‑
singular plural
  • aiaptă
  • aieptați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aiept
(să)
  • aiept
  • aieptam
  • aieptai
  • aieptasem
a II-a (tu)
  • aiepți
(să)
  • aiepți
  • aieptai
  • aieptași
  • aieptaseși
a III-a (el, ea)
  • aiaptă
(să)
  • aiepte
  • aiepta
  • aieptă
  • aieptase
plural I (noi)
  • aieptăm
(să)
  • aieptăm
  • aieptam
  • aieptarăm
  • aieptaserăm
  • aieptasem
a II-a (voi)
  • aieptați
(să)
  • aieptați
  • aieptați
  • aieptarăți
  • aieptaserăți
  • aieptaseți
a III-a (ei, ele)
  • aiaptă
(să)
  • aiepte
  • aieptau
  • aiepta
  • aieptaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aiepta

  • 1. regional A-și lua avânt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Numai ce s-aiaptă calul galbin și se-nalță. RETEGANUL, P. III 24.
      surse: DLRLC

etimologie: