2 intrări

16 definiții

aiépt sn [At: HEM I, Add / PI: -uri / E: aiepta] (Reg) Avânt.

aiépt, aiépturi, s.n. (reg.) avânt.

aĭépt și (maĭ rar) -éz, a v. tr. (lat. e-jectare, a arunca afară. V. înĭept). Trans. Arunc, răped. Îndreptez, potrivesc. Arăt drumu.

aiepta1 [At: LB / V: (pop) aliep-, alef- / Pzi: aiept, (rar) -téz / E: ml ajectare] (Reg) 1 vr A-și lua avânt. 2 vt A arunca un lucru cu putere. 3 vr (Fig) A se mândri. 4 vt A aranja (un obiect de îmbrăcăminte). 5 vt A îndruma pe calea cea dreaptă. 6 vt A arăta cuiva drumul. 7 vi (Îf alefta) A aminti cuiva de o datorie bănească.

aiepta2 [At: LB / P: a-ie- / Pzi: aiépt / E: lat allectare] 1-2 vtr A (se) îndemna la o plăcere. 3-4 vtr A (se) amăgi. 5 vz A reflecta asupra unui lucru.

AIEPTÁ, aiépt, vb. I. Refl. (Reg.) A-și lua avânt. ♦ Tranz. A arunca, a repezi cu putere. – Lat. adjectare.

AIEPTÁ, aiépt, vb. I. Refl. (Reg.) A-și lua avânt. ♦ Tranz. A arunca, a repezi cu putere. [Pr.: a-iep-] – Lat. adjectare.

AIEPTÁ, aiépt, vb. I. Refl. (Transilv.) A-și pregăti trupul spre a se avînta, a-și lua vînt. Numai ce s-aiaptă calul galbin și se-nalță. RETEGANUL, P. III 24. ♦ Tranz. A arunca, a azvîrli, a repezi cu putere. Aiaptă Ciolanul cumplit tocma în ureche Lui Aordel. BUDAI-DELEANU, Ț. 408.

AIEPTÁ, aiépt, vb. I. Refl. (Reg.) A se pregăti pentru a se avânta; a-și lua avânt. ♦ Tranz. A arunca, a repezi cu putere. – Lat. adjectare.

aieptá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 aiáptă; conj. prez. 3 să aiépte

aieptá vb., ind. prez. 1 sg. aiépt, 3 sg. și pl. aiáptă; conj. prez. 3 sg. și pl. aiépte

AIEPTÁ vb. v. arunca, avânta, azvârli, îndrepta, năpusti, năvăli, potrivi, precipita, repezi, sări, tăbărî, zvârli.

aieptá (-t, -át), vb. – A arunca. Lat. *aiectāre, de la ēiectāre (Pușcariu 42; Candrea-Dens., 27; DAR). Posibilitatea acestei der. a fost pusă sub semnul întrebării datorită rom. al lui i lat. în hiat, care în mod normal trebuia să dea j (cf. Diculescu, Elementele, 463). Se pare, totuși, că i lat. s-a redus pînă la dispariție înainte de e (Rosetti, I, 73), cf. quietus › (în)cet, astfel că nu există motiv pentru a contesta rezultatul aiepta. Philippide, O rămășiță, 21, propune lat. *abiectāre și Diculescu, Elementele, 463, o compune cu ad de la gr. ἰάπτω „a arunca”, supoziție care nu reprezintă nici un avantaj. În Trans.Der. aiept, s. n. (aruncare); aieptător, adj. (care aruncă).

aieptá (-t, -át), vb. – A ademeni, a corupe. Lat. allĕctāre (Hasdeu 583; Candrea, Éléments, 90; Pușcariu 41; Candrea-Dens., 28; REW 355; DAR); cf. it. allettare, fr. allécher. Cuv. rar, necunoscut practic în lit.

aieptà v. Tr. a repezi (cu putere): Fierul pe care-l aiept... (COȘBUC). [Lat. ADJECTARE, a arunca].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

aieptá vb. v. ARUNCA. AVÎNTA. AZVÎRLI. ÎNDREPTA. NĂPUSTI. NĂVĂLI. POTRIVI. PRECIPITA. REPEZI. SĂRI. TĂBĂRÎ. ZVÎRLI.

Intrare: aiepta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aiepta aieptare aieptat aieptând singular plural
aiaptă aieptați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aiept (să) aiept aieptam aieptai aieptasem
a II-a (tu) aiepți (să) aiepți aieptai aieptași aieptaseși
a III-a (el, ea) aiaptă (să) aiepte aiepta aieptă aieptase
plural I (noi) aieptăm (să) aieptăm aieptam aieptarăm aieptaserăm, aieptasem*
a II-a (voi) aieptați (să) aieptați aieptați aieptarăți aieptaserăți, aieptaseți*
a III-a (ei, ele) aiaptă (să) aiepte aieptau aiepta aieptaseră
Intrare: aiept
aiept
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aiept aieptul
plural aiepturi aiepturile
genitiv-dativ singular aiept aieptului
plural aiepturi aiepturilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)