2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AGROZOOTÉHNICĂ s. f. Tehnica ameliorării și amenajării pășunilor și terenurilor cultivate cu plante furajere, necesare creșterii vitelor.

AGROZOOTÉHNICĂ s. f. Tehnica îmbunătățirii și amenajării pășunilor și terenurilor cultivate cu plante furajere. – Din agro- + zootehnică.

AGROZOOTÉHNICĂ s.f. Tehnica îmbunătățirii și amenajării pășunilor și terenurilor cultivate cu plante furajere; agrozootehnie. [< rus. agrozootehnika, cf. gr. agros – ogor, zoon – animal, techne – artă].

AGROZOOTÉHNICĂ f. v. AGROZOOTEHNIE. /agro- + zootehnică

AGROZOOTÉHNIC, -Ă, agrozootehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Agrozootehnie. 2. Adj. Care ține de agrozootehnie, privitor la agrozootehnie. – Din (1) rus. agrozootehnika, (2) agro- + zootehnic (după rus. agrozootehniceskii).

AGROZOOTÉHNIC, -Ă, agrozootehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Agrozootehnie. 2. Adj. Care ține de agrozootehnie, privitor la agrozootehnie. [Pr.: -zo-o] – Din (1) rus. agrotehnika, (2) agro- + zootehnic (după rus. agrozootehniceskii).

AGROZOOTÉHNIC, -Ă, agrozootehnici, -e, adj. Referitor la agrozootehnică, care privește agrozootehnica, care ține de agrozootehnică. Aplicînd metodele agrozootehnice înaintate, să obținem o producție sporită în agricultură și în creșterea animalelor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2672.

AGROZOOTÉHNIC, -Ă, agrozootehnici, -ce, adj. Care ține de agrozootehnică, privitor la agrozootehnică. – Din agro- + zootehnic.

AGROZOOTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la agrozootehnică. [Cf. rus. agrozootehniceskii].

AGROZOOTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la agrozootehnică. II. s. f. agrozootehnie. (după rus. agrozootehniceskii, /II/ agrozootehnika)

AGROZOOTÉHNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de agrozootehnică; propriu agrozootehnicii [Sil. -gro-zo-o-] /agro- + zootehnic


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

agrozootéhnică (a-gro-) s. f., g.-d. art. agrozootéhnicii

agrozootéhnică s. f. (sil. -gro-zo-o-), g.-d. art. agrozootéhnicii

agrozootéhnic (a-gro-) adj. m., pl. agrozootéhnici; f. agrozootéhnică, pl. agrozootéhnice

agrozootéhnic adj. (sil. -gro-zo-o-) → tehnic


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AGROZOOTÉHNICĂ s. v. agrozootehnie.

Intrare: agrozootehnică
  • silabație: a-gro-
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agrozootehnică
  • agrozootehnica
plural
genitiv-dativ singular
  • agrozootehnici
  • agrozootehnicii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: agrozootehnic
agrozootehnic adjectiv
  • silabație: a-gro-
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agrozootehnic
  • agrozootehnicul
  • agrozootehnicu‑
  • agrozootehnică
  • agrozootehnica
plural
  • agrozootehnici
  • agrozootehnicii
  • agrozootehnice
  • agrozootehnicele
genitiv-dativ singular
  • agrozootehnic
  • agrozootehnicului
  • agrozootehnice
  • agrozootehnicei
plural
  • agrozootehnici
  • agrozootehnicilor
  • agrozootehnice
  • agrozootehnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

agrozootehnică

  • 1. Tehnica ameliorării și amenajării pășunilor și terenurilor cultivate cu plante furajere, necesare creșterii vitelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: agrozootehnie

etimologie:

agrozootehnic

  • 1. Care ține de agrozootehnie, privitor la agrozootehnie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Aplicînd metodele agrozootehnice înaintate, să obținem o producție sporită în agricultură și în creșterea animalelor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2672.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • agro- + zootehnic (după limba rusă agrozootehniceskii).
    surse: DEX '09 DN