2 intrări
20 de definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
agrotéhnică sfs [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr 112, 5/5 / E: agro- + tehnică] Știință a vegetației și mijloacelor de ameliorare a plantelor.
AGROTÉHNICĂ s. f. Știință care studiază factorii de vegetație ai plantelor cultivate și metodele de a-i influența în scopul măririi recoltelor. Folosirea agrotehnicii înaintate aduce belșugul recoltei. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2657.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AGROTÉHNICĂ s. f. Știință care se ocupă cu tehnica menținerii și creșterii fertilității pământului arabil.- Din agro- + tehnică.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AGROTÉHNICĂ s.f. Știință care studiază tehnica menținerii și creșterii fertilității solului arabil. ♦ Totalitatea procedeelor de cultură care se aplică unei plante. [< rus. agrotehnika, cf. gr. agros – ogor, techne – meșteșug].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AGROTÉHNICĂ f. Știință care se ocupă cu studiul relațiilor dintre factorii de vegetație, sol și plantele cultivate. [G.-D. agrotehnicii] /<rus. agrotehnika
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AGROTÉHNIC, -Ă, agrotehnici, -ce, s. f. adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu relațiile dintre factorii de vegetație, sol și plantele cultivate. ♦ Totalitatea procedeelor tehnice de cultivare a unei plante agricole. 2. Adj. Care aparține agrotehnicii (1), care se referă la agrotehnică. – Din (1) rus. agrotehnika, (2) agro- + tehnic (după rus. agrotehniceskii).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
agrotehnic, ~ă a [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr 113, 1/1 / Pl: ~ici, ~ice / E: agro- + tehnic] 1 Care provine de la agrotehnică. 2 Care se referă la agrotehnică. 3 Care este specific agrotehnicii. 4 Care aparține agrotehnicii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AGROTÉHNIC, -Ă, agrotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu relațiile dintre factorii de vegetație, sol și plantele cultivate. ♦ Totalitatea procedeelor tehnice de cultivare a unei plante agricole. 2. Adj. Care aparține agrotehnicii (1), care se referă la agrotehnică. – Din (1) rus. agrotehnika, (2) agro- + tehnic (după rus. agrotehniceskii).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AGROTÉHNIC, -Ă, agrotehnici, -e, adj. Care ține de agrotehnică, care se referă la agrotehnică, de domeniul agrotehnicii. Trebuie promovate și stimulate cu mai multă hotărîre, în munci de cercetare științifică, agricolă și zootehnică, elemente tinere, merituoase, capabile, pentru a folosi în mod creator, în condițiile țării noastre, știința agrotehnică cea mai avansată din lume, știința agricolă sovietică. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 49.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AGROTÉHNIC, -Ă, agrotehnici, -ce, adj. Care ține de agrotehnică, care se referă la agrotehnică. – Din agro- + tehnic.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AGROTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la agrotehnică. [Cf. rus. agrotehniceskii].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AGROTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la agrotehnică. II. s. f. știință care studiază modul în care omul poate interveni în corelația dintre factorii de vegetație, sol și plantele cultivate; agrologie. ◊ procedeele tehnice de cultivare a unei plante. (< fr. agrotechnique, /II/ rus. agrotehnika)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
AGROTÉHNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de agrotehnică; propriu agrotehnicii. Metode ~ce. /<rus. agrotehnika
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
agrotéhnică (a-gro-) s. f., g.-d. art. agrotéhnicii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
agrotéhnică s. f. (sil. -gro-), g.-d. art. agrotéhnicii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
agrotehnică, gen. agrotehnicii
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
agrotéhnic (a-gro-) adj. m., pl. agrotéhnici; f. agrotéhnică, pl. agrotéhnice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
agrotéhnic adj. (sil. -gro-) → tehnic
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
AGROTÉHNICĂ s. agrologie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AGROTEHNICĂ s. agrologie.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: a-gro-
substantiv feminin (F46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: a-gro-
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
agrotehnică
- 1. Știință care se ocupă cu relațiile dintre factorii de vegetație, sol și plantele cultivate.exemple
- Folosirea agrotehnicii înaintate aduce belșugul recoltei. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2657.surse: DLRLC
- 1.1. Totalitatea procedeelor tehnice de cultivare a unei plante agricole.surse: DEX '09 DEX '98 DN
-
etimologie:
- limba rusă agrotehnikasurse: DEX '09 DEX '98 DN
agrotehnic
- 1. Care aparține agrotehnicii, care se referă la agrotehnică.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exempluexemple
- Trebuie promovate și stimulate cu mai multă hotărîre, în munci de cercetare științifică, agricolă și zootehnică, elemente tinere, merituoase, capabile, pentru a folosi în mod creator, în condițiile țării noastre, știința agrotehnică cea mai avansată din lume, știința agricolă sovietică. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 49.surse: DLRLC
-
etimologie:
- agro- + tehnic (după limba rusă agrotehniceskii).surse: DEX '09 DEX '98 DN