9 definiții pentru agrominim

AGROMÍNIM s. n. (Ieșit din uz) Totalitatea lucrărilor agronomice minime, fixate pentru a fi aplicate în mod obligatoriu, în scopul creșterii producției agricole. – Din rus. agrominimum.

AGROMÍNIM s. n. (Ieșit din uz) Totalitatea lucrărilor agronomice minime, fixate pentru a fi aplicate în mod obligatoriu, în scopul creșterii producției agricole. – Din rus. agrominimum.

AGROMÍNIM s. n. Totalitatea regulilor agronomice obligatorii, stabilite prin hotărîri ale Consiliului de Miniștri, pentru a fi aplicate în gospodăriile agricole de stat, colective și individuale, în vederea creșterii producției agricole. Popularizarea și aplicarea agrominimului este o condiție esențială a îndeplinirii sarcinilor planului agricol, a sporirii contribuției oamenilor muncii de la sate la opera de construire a socialismului. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 334, 2/1.

AGROMÍNIM s. n. Totalitatea regulilor agronomice minime, întocmite de Ministerul Agriculturii, care trebuie aplicate în mod obligatoriu în vederea creșterii producției agricole. – Rus. agrominimum.

agromínim (înv.) (a-gro-) s. n.

agromínim s. n. (sil. -gro-)

agromínim sns [At: SCÂNTEIA, 1952, nr. 2389 / E: rs aгpoминимyм] (Iuz) 1 Măsuri obligatorii care au drept scop creșterea producției agricole. 2 Complex de cunoștințe agronomice care urmăresc creșterea producției agricole.

AGROMÍNIM s.n. (Ieșit din uz) Totalitatea lucrărilor agronomice minime fixate pentru a fi aplicate în mod obligatoriu în scopul creșterii producției agricole. [< rus. agrominimum].

AGROMÍNIM s. n. totalitatea lucrărilor agronomice minime pentru a fi aplicate în scopul creșterii producției agricole. (< rus. agrominimum)

Intrare: agrominim
agrominim substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular agrominim agrominimul
plural
genitiv-dativ singular agrominim agrominimului
plural
vocativ singular
plural