12 definiții pentru agrologie

AGROLOGÍE s. f. Știință agricolă care se ocupă cu studiul solului ca rezultat al acțiunii factorilor naturali și cu influența pe care o are solul asupra plantelor; vechea denumire a agrotehnicii. – Din fr. agrologie.

AGROLOGÍE s. f. Știință agricolă care se ocupă cu studiul solului ca rezultat al acțiunii factorilor naturali și cu influența pe care o are solul asupra plantelor; vechea denumire a agrotehnicii. – Din fr. agrologie.

AGROLOGÍE s. f. Disciplină a științelor agricole care se ocupă cu studiul factorilor de vegetație (lumina, căldura, compoziția solului etc.) și al mijloacelor tehnice de influențare a acestora în vederea măririi producției agricole.

AGROLOGÍE s. f. Disciplină a științelor agricole care se ocupă cu studiul solului, ca rezultat al acțiunii factorilor naturali, și cu influența pe care o are solul asupra plantelor. – Fr. agrologie (< gr.).

agrologíe (a-gro-) s. f., art. agrología, g.-d. agrologíi, art. agrologíei

agrologíe s. f. (sil. -gro-), art. agrología, g.-d. agrologíi, art. agrologíei

AGROLOGÍE s. v. agrotehnică.

AGROLOGÍE s.f. Disciplină care studiază factorii de vegetație și mijloacele tehnice pentru influențarea lor. [Gen. -iei. / cf. fr. agrologie < gr. agros – câmp, logos – studiu].

AGROLOGÍE s. f. agrotehnică (II). (< fr. agrologie)

AGROLOGÍE f. Știință care se ocupă cu studiul structurii solului și cu influența acestuia asupra plantelor. /<fr. agrologie


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AGRO- „ogor, cîmpie, agrar, agricol”. ◊ gr. agros „ogor, cîmpie” > fr. agro-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. agro-.~biocenoză (v. bio-, v. -cenoză1), s. f., totalitate a organismelor vegetale și animale din biotipul agricol; ~biolog (v. bio-, v. -log), s. m. și f., specialist în agrobiologie; ~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază acțiunea legilor biologice asupra culturii plantelor și a creșterii animalelor; sin. biologie agricolă; ~cenoză (v. -cenoză1), s. f., zonă cultivată cu plante agricole; ~ecologie (v. eco-1 v. -logie1), s. f., disciplină care studiază influența factorilor de mediu abiotici asupra creșterii și productivității plantelor de cultură; sin. ecologie agrară; ~ecotip (v. eco1, v. -tip), s. n., ecotip rezultat în urma lucrărilor de ameliorare agrară; ~fil (v. -fil1), adj. (despre plante) care crește pe cîmpuri necultivate; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante de cultură; ~fitocenoză (v. fito-, v.-cenoză1), s. f., fitocenoză formată în terenurile cultivate; ~geolog (v. geo-, v. -log), s. m. și f., specialist în agrogeologie; ~geologie (v. geo-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază rocile pe care s-au format solurile arabile; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere sistematică a terenurilor cultiva bile; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul factorilor de vegetație și ai mijloacelor tehnice de ameliorare; ~meteorolog (v. meteoro-, v. -log), s. m. și f., specialist în agrometeorologie; ~meteorologie (v. meteoro- v. logie1), s. f., disciplină care studiază rolul condițiilor meteorologice în dezvoltarea plantelor de cultură; ~nom (v. -nom1), s. m. și f., specialist în agronomie; ~nomie (v. -nomie), s. f., ansamblu de cunoștințe teoretice și practice privind cultivarea sistematică a pămîntului; ~pedologie (v. pedo-2, v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu aplicarea metodelor de creștere a fertilității terenurilor; ~tip (v. -tip), s. n., tipul soiului la plantele de cultură; ~zoocenoză (v. zoo-, v. -cenoză1), s. f., biocenoză a faunei agricole; ~zootehnie (v. zoo-, v. -tehnie), s. f., tehnică a cultivării plantelor furajere și a creșterii animalelor domestice; sin. agrozootehnică.

Intrare: agrologie
agrologie substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular agrologie agrologia
plural
genitiv-dativ singular agrologii agrologiei
plural
vocativ singular
plural