agresor, ~oare smf, a [At: CONTEMP, Seria II, 1948, nr. 109, 6/1 / Pl: ~i, ~oare / E: fr agresseur, lat aggresor] 1-3 (Persoană sau stat) care săvârșește o agresiune.

*AGRESOR sm. Cel ce năvălește asupra cuiva ca să-l atace cel dintîiu, care săvîrșește o agresiune: după întîiul moment de surpriză, înhăță de piept pe ~ (CAR.) [fr. < lat.].

AGRESOR, -OARE, agresori, -oare, s. m. și f. Persoană care atacă fără să fi fost provocată, care începe cearta sau bătaia. ♦ Cel care organizează sau săvîrșește o agresiune înarmată împotriva unui stat. Desigur, agresorii vor ca Uniunea Sovietică să fie neînarmată în cazul unui atac al lor împotriva ei. Dar Uniunea Sovietică nu este de acord cu aceasta și e de părere că pe agresori trebuie să-i întîmpini pe deplin pregătit. SCÎNTEIA, 1951, nr. 2163. Fiecare cedare făcută agresorului, în loc de a consolida pacea, mărește poftele imperialiste și duce la noi agresiuni. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 6.

AGRESOR, -OARE, agresori, -oare, s. m. și f. Cel care organizează sau săvîrșește o agresiune. – Fr. agresseur (lat. lit. aggressor, -oris).

AGRESOR, -OARE adj., s.m. și f. (Cel) care atacă fără a fi provocat; organizator sau făptuitor al unei agresiuni armate. [Cf. fr. agresseur, it. aggressore, lat. aggressor].

AGRESOR, -OARE adj., s. m. f. (cel) care săvârșește o agresiune. (< fr. agresseur, lat. aggressor)

AGRESOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care săvârșește sau pune la cale o agresiune. /<fr. agrésseur, lat. aggressor

agresor m. cel ce atacă mai întâi.

*agresór, -oáre adj. (lat. aggressor). Care atacă întîĭ.

agresor (desp. a-gre-) adj. m., s. m., pl. agresori; adj. f., s. f. sg. și pl. agresoare

agresor (a-gre-) adj. m., s. m., pl. agresori; adj. f., s. f. sg. și pl. agresoare

agresor s. m., adj. m. (sil. -gre-), pl. agresori; f. sg. și pl. agresoare, g.-d. sg. art. agresoarei

AGRESOR adj., s. atacator, cotropitor, invadator, năvălitor. (Armată ~oare.)

AGRESOR adj., s. atacator, cotropitor, invadator, năvălitor. (Armată ~.)