2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

agresor, ~oare smf, a [At: CONTEMP, Seria II, 1948, nr. 109, 6/1 / Pl: ~i, ~oare / E: fr agresseur, lat aggresor] 1-3 (Persoană sau stat) care săvârșește o agresiune.

AGRESÓR, -OÁRE, agresori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană fizică sau stat) care organizează sau săvârșește o agresiune. – Din fr. agresseur, lat. aggressor.

AGRESÓR, -OÁRE, agresori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană fizică sau stat) care organizează sau săvârșește o agresiune. – Din fr. agresseur, lat. aggressor.

AGRESÓR, -OÁRE, agresori, -oare, s. m. și f. Persoană care atacă fără să fi fost provocată, care începe cearta sau bătaia. ♦ Cel care organizează sau săvîrșește o agresiune înarmată împotriva unui stat. Desigur, agresorii vor ca Uniunea Sovietică să fie neînarmată în cazul unui atac al lor împotriva ei. Dar Uniunea Sovietică nu este de acord cu aceasta și e de părere că pe agresori trebuie să-i întîmpini pe deplin pregătit. SCÎNTEIA, 1951, nr. 2163. Fiecare cedare făcută agresorului, în loc de a consolida pacea, mărește poftele imperialiste și duce la noi agresiuni. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 6.

AGRESÓR, -OÁRE, agresori, -oare, s. m. și f. Cel care organizează sau săvârșește o agresiune. – Fr. agresseur (lat. lit. aggressor, -oris).

AGRESÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care atacă fără a fi provocat; organizator sau făptuitor al unei agresiuni armate. [Cf. fr. agresseur, it. aggressore, lat. aggressor].

AGRESÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care săvârșește o agresiune. (< fr. agresseur, lat. aggressor)

AGRESÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care săvârșește sau pune la cale o agresiune. /<fr. agrésseur, lat. aggressor

*agresór, -oáre adj. (lat. aggressor). Care atacă întîĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

agresór (a-gre-) adj. m., s. m., pl. agresóri; adj. f., s. f. sg. și pl. agresoáre

agresór s. m., adj. m. (sil. -gre-), pl. agresóri; f. sg. și pl. agresoáre, g.-d. sg. art. agresoárei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AGRESÓR adj., s. atacator, cotropitor, invadator, năvălitor. (Armată ~oare.)

AGRESOR adj., s. atacator, cotropitor, invadator, năvălitor. (Armată ~.)

Intrare: agresoare
  • silabație: a-gre-
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agresoare
  • agresoarea
plural
  • agresoare
  • agresoarele
genitiv-dativ singular
  • agresoare
  • agresoarei
plural
  • agresoare
  • agresoarelor
vocativ singular
  • agresoare
  • agresoareo
plural
  • agresoarelor
Intrare: agresor (adj.)
agresor1 (adj.) adjectiv
  • silabație: a-gre-sor
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agresor
  • agresorul
  • agresoru‑
  • agresoare
  • agresoarea
plural
  • agresori
  • agresorii
  • agresoare
  • agresoarele
genitiv-dativ singular
  • agresor
  • agresorului
  • agresoare
  • agresoarei
plural
  • agresori
  • agresorilor
  • agresoare
  • agresoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

agresor, -oare agresoare agresor (2)

  • 1. (Persoană fizică sau stat) care organizează sau săvârșește o agresiune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Desigur, agresorii vor ca Uniunea Sovietică să fie neînarmată în cazul unui atac al lor împotriva ei. Dar Uniunea Sovietică nu este de acord cu aceasta și e de părere că pe agresori trebuie să-i întîmpini pe deplin pregătit. SCÎNTEIA, 1951, nr. 2163.
      surse: DLRLC
    • Fiecare cedare făcută agresorului, în loc de a consolida pacea, mărește poftele imperialiste și duce la noi agresiuni. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 6.
      surse: DLRLC

etimologie: