opțiuni
  • info

15 definiții pentru agravant

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AGRAVANT, -Ă, agravanți, -te, adj. Care agravează, care înrăutățește. ◊ Circumstanțe agravante = împrejurări care contribuie la mărirea vinii unui acuzat. – Din fr. aggravant, lat. aggravans, -ntis.

AGRAVANT, -Ă, agravanți, -te, adj. Care agravează, care înrăutățește. ◊ Circumstanțe agravante = împrejurări care contribuie la mărirea vinii unui acuzat. – Din fr. aggravant, lat. aggravans, -ntis.

agravant, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~nți, ~e / E: fr aggravant, lat aggravans, -ntis] 1 Care înrăutățește. 2 (Iuz) Agravațiune (2). 3 (Jur; îs) Circumstanțe ~e Împrejurări care agravează culpa unui acuzat.

*AGRAVANT, adj. Ce îngreuiază (o vină, o împrejurare), îngreunător; circumstanțe ~e [fr.].

AGRAVANT, -Ă, agravanți, -te, adj. Care agravează. ◊ Circumstanțe agravante = (în opoziție cu circumstanțe atenuante) circumstanțe care agravează vina unui acuzat.

AGRAVANT, -Ă, agravanți, -te, adj. Care agravează. ◊ Circumstanțe agravante = circumstanțe care agravează vina unui acuzat. – Fr. aggravant (lat. lit. aggravans, -ntis).

AGRAVANT, -Ă adj. Care înrăutățește, agravează. ◊ (Jur.) Circumstanțe agravante = circumstanțe care măresc vina unui acuzat. [Cf. fr. aggravant, lat. aggravans].

AGRAVANT, -Ă adj. care agravează. ♦ circumstanțe ~e = împrejurări care măresc răspunderea penală. (< fr. aggravant, lat. aggravans)

AGRAVANT ~tă (~ți, ~te) Care agravează. Circumstanțe ~te. /<fr. aggravant, lat. aggravans, ~ntis

agravant a. care agravează, care mărește culpabilitatea: circumstanțe agravante.

*agravánt, -ă (lat. ággravans, -ántis; fr. -vant). Care agravează: circumstanțe agravante.

agravantă s. f. Circumstanță cu caracter agravant ◊ „Adrian Năstase acceptă eliminarea agravantelor la articolele 205, 206 din Codul Penal” R.l. 16 X 95 p. 1 (din [circumstanță] agravantă)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

agravant (desp. a-gra-) adj. m., pl. agravanți; f. agravantă, pl. agravante

agravant (a-gra-) adj. m., pl. agravanți; f. agravantă, pl. agravante

agravant adj. m. (sil. -gra-), pl. agravanți; f. sg. agravantă, pl. agravante

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Agravant ≠ atenuant

Intrare: agravant
agravant adjectiv
  • silabație: a-gra-vant info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agravant
  • agravantul
  • agravantu‑
  • agravantă
  • agravanta
plural
  • agravanți
  • agravanții
  • agravante
  • agravantele
genitiv-dativ singular
  • agravant
  • agravantului
  • agravante
  • agravantei
plural
  • agravanți
  • agravanților
  • agravante
  • agravantelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

agravant, agravantăadjectiv

  • 1. Care agravează, care înrăutățește. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    antonime: atenuant
    • 1.1. Circumstanțe agravante = împrejurări care contribuie la mărirea vinii unui acuzat. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. ieșit din uz Agravațiune. MDA2
    sinonime: agravațiune
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.