2 intrări

10 definiții

agrăí vt [At: HEM 527 / Pzi: -esc / E: a- + grăi cf ger anredere, ansprechen] (Reg) A adresa cuiva vorbe.

AGRĂÍ, agrăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A adresa cuiva vorba. – A3 + grăi (după germ. ansprechen, anreden).

AGRĂÍ, agrăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A adresa cuiva vorba. – A3 + grăi (după germ. ansprechen, anreden).

AGRĂÍ, agrăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A vorbi cuiva, a adresa cuiva vorba. El vrea s-o agrăiască, dar sînge, nu cuvinte, îi bîlbîie pe buză. COȘBUC, P. II 202. ◊ Intranz. Da Ileana agrăia: Pe-a cui seamă mă duci ? RETEGANUL, P. III 21.

AGRĂÍ, agrăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A adresa cuiva vorba. – Din a3 + grăi (după germ. ansprechen, anreden).

agrăí (a ~) (reg.) (a-gră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. agrăiésc, imperf. 3 sg. agrăiá; conj. prez. 3 să agrăiáscă

agrăí vb. (sil. -gră-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. agrăiésc, imperf. 3 sg. agrăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. agrăiáscă

agrăĭésc v. intr. Cor. Grăĭesc, cuvîntez, vorbesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

agrăí, agrăiesc, vb. tranz. – (reg.) 1. A avertiza, a preveni: „De păstorul de pe Rotunda îi plăcea și zânei și de multe ori zâna l-a agrăit să nu meargă la fete” (Bilțiu-Dăncuș, 2005:130). 2. A interpela (pe cineva), a se adresa cuiva: „Președintele composesoratului îi agrăiește cu cuvintele Cinstiți boieri!” (Bârlea, 1924: 462). – Din a- + grăi, cf. germ. reden – anreden / sprechen – ansprechen (DEX, DER).

agrăí, agrăiesc, vb. tranz. – 1. A interpela (pe cineva), a se adresa cuiva: „Președintele composesoratului îi agrăiește cu cuvintele Cinstiți boieri!” (Bârlea 1924: 462). – Din a- + grăi, cf. germ. reden – anreden / sprechen – ansprechen (DEX, DER).

Intrare: agrăi
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) agrăi agrăire agrăit agrăind singular plural
agrăiește agrăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) agrăiesc (să) agrăiesc agrăiam agrăii agrăisem
a II-a (tu) agrăiești (să) agrăiești agrăiai agrăiși agrăiseși
a III-a (el, ea) agrăiește (să) agrăiască agrăia agrăi agrăise
plural I (noi) agrăim (să) agrăim agrăiam agrăirăm agrăiserăm, agrăisem*
a II-a (voi) agrăiți (să) agrăiți agrăiați agrăirăți agrăiserăți, agrăiseți*
a III-a (ei, ele) agrăiesc (să) agrăiască agrăiau agrăi agrăiseră
Intrare: agrăit
agrăit participiu
participiu (PT2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular agrăit agrăitul agrăi agrăita
plural agrăiți agrăiții agrăite agrăitele
genitiv-dativ singular agrăit agrăitului agrăite agrăitei
plural agrăiți agrăiților agrăite agrăitelor
vocativ singular
plural
agrăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular agrăire agrăirea
plural agrăiri agrăirile
genitiv-dativ singular agrăiri agrăirii
plural agrăiri agrăirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)