AGNATĂ, agnate, s. f. (La pl.) Clasă de vertebrate acvatice lipsite de maxilarul inferior; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. – Din fr. agnathe.

agnată sf [At: DEX² / Pl: ~te / E: fr agnathes] 1 (Lpl) Clasă de vertebrate acvatice lipsite de maxilarul inferior. 2 (Lsg) Animal care face parte din această clasă.

AGNATĂ, agnate, s. f. (La pl.) Clasă de vertebrate acvatice lipsite de maxilarul inferior; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. – Din fr. agnathes.

AGNATĂ ~e f. 1) la pl. Clasă de vertebrate acvatice lipsite de maxilarul inferior. 2) Animal din această clasă. /<fr. agnathes

agnat, ~ă smf [At: DEX² / Pl: ~ați, ~e / E: fr agnat, lat agnatus] (Jur) Rudă în linie paternă.

AGNAT, -Ă s.m. și f. Rudă în linie paternă. [Cf. fr. agnat, lat. agnatus].

AGNATE s.f.pl. Clasă de vertebrate acvatice fără maxilarul inferior; agnatostomi; (la sg.) animal din această clasă. [Sg. agnată. / < fr. agnathes, cf. gr. a – fără, gnathos – falcă].

AGNAT, -Ă s. m. f. rudă în linie paternă. (< fr. agnat, lat. agnatus)

AGNATE s. f. pl. subîncrengătură de cordate primitive, acvatice, fără fălci și dinți osoși; agnatostomi. (< fr. agnathes)

*agnát, -ă s. (lat. agnatus, d. gnatus, născut. V. cognat. La Romanĭ, toțĭ ceĭ care eraŭ supt puterea aceluĭașĭ tată de familie (rudă pin agnațiune).

agnată s. f., g.-d. art. agnatei; pl. agnate

agnată s. f., g.-d. art. agnatei; pl. agnate

agnată (persoană) s. f., pl. agnate

agnată s. f. (animal acvatic), pl. agnate