AGLOMERAT, -Ă, aglomerați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Îngrămădit, înghesuit². ♦ (Despre un loc, un spațiu) Plin de oameni, de vehicule etc.; suprapopulat, ticsit. 2. Adj., s. n. (Material) obținut prin aglomerare. 3. S. n. Rocă formată prin acumularea de materiale provenite din explozii vulcanice. – V. aglomera.

aglomerat, ~ă [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: aglomera] 1 a Îngrămădit. 2 a (D. un loc) Plin de oameni, de vehicule etc. Si: suprapopulat, ticsit. 3-4 sn, a (Material) obținut prin aglomerare (3). 5 sn Rocă formată prin acumularea de materiale provenite din explozii vulcanice.

*AGLOMERAT (pl. -ate) sn. 🗺 Îngrămădire de mai multe substanțe formate la epoci diferite; sfărîmături de minerale (în spec. de cărbuni) aglomerate [fr. < lat.].

AGLOMERAT, -Ă, aglomerați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Îngrămădit, înghesuit. ♦ (Despre un loc, un spațiu) Plin de oameni, de vehicule etc.; suprapopulat, ticsit. 2. Adj., s. n. (Material) obținut prin aglomerare. 3. S. n. Rocă formată prin acumularea de materiale provenite din explozii vulcanice. – V. aglomera.

AGLOMERAT, -Ă, aglomerați, -te, adj. (Despre un grup de oameni) îngrămădit, înghesuit. Lumea aglomerată la casa de bilete. ♦ (Despre spații, încăperi etc.) Plin de lume, suprapopulat, ticsit. Strada este extrem de aglomerată. SAHIA, U.R.S.S. 62.

AGLOMERAT, -Ă, aglomerați, -te, adj. Îngrămădit, înghesuit. ♦ (Despre spații) Suprapopulat, ticsit. ♦ (Geol.; substantivat, n.) Îngrămădire de materiale vulcanice, adesea slab cimentate. – V. aglomera.

AGLOMERAT, -Ă adj. Îngrămădit, înghesuit. ♦ Suprapopulat. // s.n. Îngrămădire de materiale vulcanice. ♦ Produse obținute prin aglomerarea minereurilor. [< aglomera].

AGLOMERAT s. n. corp din aglomerarea unor materiale mărunte. ◊ îngrămădire de materiale vulcanice. ◊ produs obținut prin aglomerarea minereurilor. (< germ. Agglo- merat)

AGLOMERAT ~e n. Rocă formată prin acumularea de materiale provenite din explozii vulcanice. /v. a aglomera

aglomerat n. massă de substanțe minerale împreunate cu un ciment natural.

*aglomerát n., pl. e (d. aglomerez). Conglomerat.

aglomera [At: I. IONESCU, M. 101 / Pzi: ~rez / E: fr agglomérer, lat agglomerare] 1-2 vtr A (se) strânge la un loc în număr mare Vz a (se) îngrămădi, a se înghesui. 3 vr (D. un loc) A deveni suprapopulat. 4 vt (D. unele substanțe) A uni între ele granulele, firele sau fâșiile care compun un material. 5 vt A încărca pe cineva cu prea multe treburi.

*AGLOMERA (-erez) l. vb. tr. A îngrămădi, a strînge grămadă: a aglomerat pe moșie toți muncitorii din satele dimprejur. II. vb. refl. A se îngrămădi, a se strînge grămadă; a se înghesui: grupuri se aglomerează la răspîntii, unde discută fierbinte (CAR.) [fr. < lat.].

AGLOMERA, aglomerez, vb. I. Refl. (Despre oameni sau obiecte) A se strînge la un loc în număr mare, a se aduna grămadă, a se îngrămădi. Nu trebuie lăsate să se aglomereze hîrtiile urgente. ◊ (Despre locul în care se îngrămădesc oameni sau obiecte) A deveni suprapopulat. Magazinul s-a aglomerat.

AGLOMERA, aglomerez, vb. I. 1. Refl. A se strînge la un loc în număr mare; a se îngrămădi. ♦ (Despre un loc) A deveni suprapopulat. 2. Tranz. (Despre unele substanțe) A lega între ele granulele, firele sau fîșiile care compun un material. – Fr. agglomérer (lat. lit. agglomerare).

AGLOMERA vb. I. 1. refl. A se aduna laolaltă (în număr mare); a se înghesui, a se îngrămădi. ♦ (Despre orașe etc.) A se suprapopula. 2. tr. (Despre unele substanțe) A lega între ele granulele, firele sau fîșiile care compun un material. [P.i. -rez. / < fr. agglomérer, cf. it., lat. agglomerare].

AGLOMERA vb. I. refl. a se aduna laolaltă; a se îngrămădi; a se concentra. ◊ (despre orașe) a se suprapopula. II. tr. a lega între ele părțile componente ale unui material. (< fr. /s’/agglomérer, lat. agglomerare)

A AGLOMERA ~ez tranz. 1) A face să se aglomereze. 2) (materiale în formă de granule, fire etc.) A uni cu un liant încât să formeze un tot omogen. [Sil. a-glo-] /<fr. agglomérer, lat. agglomerare

A SE AGLOMERA mă ~ez intranz. A se aduna într-un loc în număr mare; a se îngrămădi. /<fr. agglomérer, lat. agglomerare

aglomerà v. a strânge la un loc, a grămădi (de persoane sau lucruri).

*aglomeréz v. tr. (lat. agglómero, -áre, d. glomus, ghem). Grămădesc. V. refl. Mă îmbulzesc: lumea s’a aglomerat la paradă

aglomerat² (desp. a-glo-) s. n., pl. aglomerate

aglomerat¹ (desp. a-glo-) adj. m., pl. aglomerați; f. aglomerată, pl. aglomerate

aglomerat (a-glo-) s. n., pl. aglomerate

aglomerat s. n. (sil. -glo-), pl. aglomerate

aglomera (a ~) (desp. a-glo-) vb., ind. prez. 1 sg. aglomerez, 3 aglomerează; conj. prez. 1 sg. să aglomerez, 3 să aglomereze corectat(ă)

aglomera (a ~) (a-glo-) vb., ind. prez. 3 aglomerează

aglomera vb. (sil. -glo-), ind. prez. 1 sg. aglomerez, 3 sg. și pl. aglomerează

AGLOMERAT adj. suprapopulat, ticsit. (Loc, teritoriu ~.)

AGLOMERAT adj. suprapopulat, ticsit. (Loc, teritoriu ~.)

Aglomerat ≠ gol, pustiu, deșert

AGLOMERA vb. a se suprapopula, a se ticsi. (Locul, regiunea s-a ~.)

AGLOMERA vb. a se suprapopula, a se ticsi. (Locul, regiunea s-a ~.)

aglomerat vulcanic, (engl.= volcanic agglomerate) rocă piroclastică consolidată, alcătuită din elemente grosiere prinse într-o matrice tufacee, adesea cu compoziția mineralogică identică cu a fragmentelor. A.v rezultă în urma unor explozii vulcanice puternice și se acumulează în apropierea centrelor de erupție; sunt foarte comune în aria de răspândire a vulcanilor actuali și a celor vechi stinși. În România, se găsesc în lanțul vulcanic Călimani – Gurghiu – Harghita și în Mții Apuseni.