2 intrări
37 de definiții

Explicative DEX

AGIO, agiouri, s.n. Diferență cu care prețul (cursul) unui semn monetar sau al unei hârtii de valoare depășește valoarea nominală a acesteia. ♦ Supraprofit rezultat din speculații cu semne monetare sau hârtii de valoare. [Pr.: -gi-o] - Din it. aggio, fr. agio.

AGIO, agiouri, s. n. Diferență cu care prețul (cursul) unui semn monetar sau al unei hârtii de valoare depășește valoarea nominală a acesteia. ♦ Supraprofit rezultat din speculații cu semne monetare sau hârtii de valoare. [Pr.: -gi-o] – Din it. aggio, fr. agio.

HAGIU, hagii, s. m. Creștin sau musulman care a fost în hagialâc. – Din tc. hacı.

HAGIU, hagii, s. m. Creștin sau musulman care a fost în hagialâc. – Din tc. hacı.

agio sn [At: ZAHARESCU, E. P. 98 / V: ~iu1 / P: ~gi-o / Pl: ~iuri / E: fr agio, it aggio] 1-2 Diferență cu care prețul (cursul) unui semn monetar sau al unei hârtii de valoare depășește valoarea nominală a acesteia. 3-4 Supraprofit rezultat din speculații cu semne monetare sau hârtii de valoare.

agiu1 sn vz agio

agiu2[1] sn vz hagiu

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

hagi[1] sm vz hagiu

  1. DLR, a cărui sinteză este MDA2, nu consemnează această accentuare. — Ladislau Strifler

hagiu[1] sm [At: (a. 1740) URICARIUL XXIV, 442 / V: ~gi / Pl: ~ii / E: tc hagi] 1 Creștin care a călătorit la Ierusalim. 2 Musulman care a călătorit la Meca. 3 (Pex) Pelerin. 4 (Îf ~gi) Titlu dat persoanelor care au făcut o astfel de călătorie.

  1. DLR, a cărui sinteză este MDA2, nu consemnează această accentuare. — Ladislau Strifler

* AGIO sbst. ⚚ 1 Diferența între valoarea nominală și valoarea reală a monedelor, între banii de metal și cei de hîrtie, între banii din țară și cei dintr’o țară străină, † baș 2 Cîștigul rezultat din diferența între prețul de acum și cel de mai tîrziu al valorilor, efectelor publice, mărfurilor, etc. [fr. < it.].

AGIU1 = HAGIU.

*AGIU2 = AGIO.

†BAȘ1 sbst. ⚚ = AGIO: dumneata să fii sănătos... că aurul are ~ (D.-ZAMF.) [tc.].

HAGIU sm. Cel ce a făcut o călătorie la locurile sfinte, spre a se închina (la Ierusalim − creștinii, la Meca − mahometanii): în dreapta altarului sta în picioare un ~ făcînd cruci peste cruci (D.-zamf.) ; F Ⓕ : a se face ~, a sărăci [tc. haǧi].

AGIO, agiuri, s. n. Diferență cu care prețul (cursul) unui semn monetar sau al unei hârtii de valoare depășește valoarea nominală a acesteia. ♦ Supraprofit rezultat din speculații cu semne monetare sau hârtii de valoare. [Pr.: -gi-o] – Din it. aggio, fr. agio.

AGIO, agiuri, s. n. (În orînduirea capitalistă) Ridicare a cursului biletelor de bancă sau a hîrtiilor de valoare peste costul lor nominal. ♦ (În sistemul monetar bimetalist) Diferența dintre raportul oficial de valoare a aurului și argintului și raportul lor real de valoare, în favoarea unuia dintre cele două metale. – Pronunțat: -gi-o.

AGIU s. m. v. hagiu.

HAGIU, hagii, s. m. (Învechit) Creștin sau musulman care a făcut un pelerinaj și s-a închinat la locurile considerate de religiile respective ca fiind sfinte. Tartanul ei de cașmir, cadou adus din Ierusalim de un unchi hagiu! BASSARABESCU, S. N. 35. Bătrînul s-a dus la hagialîc și s-a întors... «hagiu». DELAVRANCEA, H. TUD. 23. Socrul meu... e și hagiu. ALECSANDRI, T. 1224. – Variantă: agiu s. m.

AGIO, agiuri, s. n. Suma cu care cursul unui semn monetar sau al unei hîrtii de valoare depășește valoarea nominală a acestora. ♦ (În orînduirea capitalistă) Supraprofit rezultat din speculații cu semne monetare sau hîrtii de valoare. – It. aggio (fr. agio).

HAGIU, hagii, s. m. (Înv.) Creștin sau musulman care a fost în hagialîc. – Tc. hacı.

AGIO s.n. Spor pe care îl poate înregistra valoarea reală a unei monede sau a unei hîrtii de valoare peste valoarea nominală. ♦ Diferență între valoarea nominală a monedei de argint și valoarea ei reală, exprimată în monedă de aur. [Pron. a-gi-o, pl. agiouri. / cf. fr. agio, it. aggio].

AGIO s. n. diferență în plus pe care o poate înregistra cursul pieței al unei monede sau al unei hârtii de valoare peste valoarea nominală. (< it. aggio, fr., engl. agio)

HAGIU ~i m. înv. 1) Persoană care a fost să se închine la locurile sfinte. 2) Titlu pe care îl primea cel care făcea o astfel de călătorie. /<turc. haci

àgio n. 1. speculare asupra cursului efectelor publice cotate la Bursă; 2. beneficiu la schimbul argintului sau hârtiei pentru aur.

hagiu m. 1. cel ce s’a dus să se închine la locurile sfinte (Ierusalim, Meca); 2. titlu onorific ce se dobândia după întoarcerea dintr’o asemenea călătorie (și sub forma hagi): hagiul a pretins să ședem în casa lui AL. Ginerele lui Hagi Petcu Al. [Turc. HADJI].

agíŭ, V. hagiŭ.

*ágiŭ n. (it. ággio). Com. Speculațiune pe cursu efectelor publice. Câștig provenit din schimbu banilor, din scont.

hagíŭ m. (turc. [d. ar.] haği, pelerin). Creștin care a vizitat Ĭerusalimu. Musulman care a vizitat Meca și Medina. – Rar saŭ vechĭ agíŭ. Fem. hagiĭcă (bg. hağiĭka), pl. e. Ca titlu onorific hagi-, precum: Hagi-Tudose.

Ortografice DOOM

agio (fin.) (desp. -gio) s. n., art. agioul; pl. agiouri

hagiu s. m., art. hagiul; pl. hagii, art. hagiii (desp. -gi-ii) (dar: Hagi Tudose s. propriu m.)

agio (-gio) s. n., art. agioul; pl. agiouri

hagiu s. m., art. hagiul; pl. hagii, art. hagiii (-gi-ii)

agio s. n. (sil. -gi-o), art. agioul; pl. agiouri

hagiu s. m. (în nume proprii Hagi-), art. hagiul; pl. hagii, art. hagiii

agio sg., agiul a.

hagiu, -gii pl. a.

Etimologice

hagiu (hagii), s. m. – Pelerin, mai ales la Ierusalim sau, cu referire la musulmani, la Mecca. – Mr. hagiu, aghiu. Tc. haci (Șeineanu[1], II, 194; Ronzevalle 80), cf. ngr. χατζῆς, alb. haği, bg. hadžiia, sb. haği(ja); cuvîntul tc. provine din ngr. ἄγιος „sfînt”. – Der. hagealîc, s. n. (pelerinaj), din tc. hacilik; hagiică, s. f. (femeie care face pelerinaj).

  1. Șăineanu — Octavian Mocanu
Intrare: agio
agio1 (pl. agiouri) substantiv neutru
  • silabație: a-gio info
substantiv neutru (N75)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agio
  • agioul
  • agiou‑
plural
  • agiouri
  • agiourile
genitiv-dativ singular
  • agio
  • agioului
plural
  • agiouri
  • agiourilor
vocativ singular —
plural —
agio2 (pl. agiuri) substantiv neutru
substantiv neutru (N76)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agio
  • agiul
  • agiu‑
plural
  • agiuri
  • agiurile
genitiv-dativ singular
  • agio
  • agiului
plural
  • agiuri
  • agiurilor
vocativ singular —
plural —
agiu2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N50)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agiu
  • agiul
  • agiu‑
plural
  • agiuri
  • agiurile
genitiv-dativ singular
  • agiu
  • agiului
plural
  • agiuri
  • agiurilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: hagiu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hagiu
  • hagiul
  • hagiu‑
plural
  • hagii
  • hagiii
genitiv-dativ singular
  • hagiu
  • hagiului
plural
  • hagii
  • hagiilor
vocativ singular
  • hagiule
plural
  • hagiilor
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agiu
  • agiul
  • agiu‑
plural
  • agii
  • agiii
genitiv-dativ singular
  • agiu
  • agiului
plural
  • agii
  • agiilor
vocativ singular
  • agiule
plural
  • agiilor
substantiv masculin (M999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hagi
—
plural — —
genitiv-dativ singular — —
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

agio, agiourisubstantiv neutru

  • 1. Diferență cu care prețul (cursul) unui semn monetar sau al unei hârtii de valoare depășește valoarea nominală a acesteia. DEX '09 MDA2 DLRM DN
    • diferențiere (În orânduirea capitalistă) Ridicare a cursului biletelor de bancă sau a hârtiilor de valoare peste costul lor nominal. DLRLC
      • diferențiere (În sistemul monetar bimetalist) Diferența dintre raportul oficial de valoare a aurului și argintului și raportul lor real de valoare, în favoarea unuia dintre cele două metale. DLRLC
  • 2. Supraprofit rezultat din speculații cu semne monetare sau hârtii de valoare. DEX '09 MDA2 DLRM DN
etimologie:

hagiu, hagiisubstantiv masculin

  • 1. Creștin sau musulman care a fost în hagialâc. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tartanul ei de cașmir, cadou adus din Ierusalim de un unchi hagiu! BASSARABESCU, S. N. 35. DLRLC
    • format_quote Bătrînul s-a dus la hagialîc și s-a întors... «hagiu». DELAVRANCEA, H. TUD. 23. DLRLC
    • format_quote Socrul meu... e și hagiu. ALECSANDRI, T. 1224. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Pelerin. MDA2
      sinonime: pelerin
    • 1.2. (În forma hagi) Titlu dat persoanelor care au făcut o astfel de călătorie. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.