13 definiții pentru aghiuță

aghiúță sm [At: ISPIRESCU, U. 65 / P: -ghi-u- / Pl: nct / E: cf ngr ἄγιος] (Fam; gmț) 1 Drac. 2 (Îe) L-a luat ~ A pățit-o rău. 3 (Îae) A murit. 4 (Îe) L-a furat ~ A adormit.

AGHIÚȚĂ s. m. (Fam. și glumeț) Drac. [Pr.: -ghi-u-] – Cf. ngr. ághios „sfânt”.

AGHIÚȚĂ s. m. (Fam. și glumeț) Drac. [Pr.: -ghi-u-] – Cf. ngr. ághios „sfânt”.

AGHIÚȚĂ s. m. (Familiar și glumeț) Dracul. Cum mi-i văzu viteazul, unde mi se apucă și mi le dete o snopeală pînă ziseră că nu sînt ei, și nu-i putu scoate din mîna lui cu viață nici aghiuță. ISPIRESCU, U. 65. ◊ Expr. L-a luat aghiuță = a pățit-o; a murit. L-a furat aghiuță = a adormit. Cum bău, îl și fură aghiuță. Căzu într-o amorțeală soră cu moartea. ISPIRESCU, L. 106. – Pronunțat: a-ghi-u-.

AGHIÚȚĂ s. m. (Fam. și glumeț) Drac. [Pr.: -ghi-u-] – Din ngr. aghios „sfânt” + suf. -uță

Aghiúță (fam.) (-ghi-u-) s. propriu m.

Aghiúță s. pr. m. (sil. -ghi-u-)

AGHIÚȚĂ m. pop. Ființă imaginară, considerată drept spirit al răului; dușman principal al lui Dumnezeu; drac; diavol; satană. [Sil. a-ghi-u-] /<ngr. aghios

Aghiuță m. pop. 1. nume comic dat necuratului: nu-i putu scoate din mâna lui nici Aghiuță ISP.; l-a furat Aghiuță, a adormit greu, în opozițiune cu: l'a furat Sfântul, a adormit ușor: cum bău, îl și fură Aghiuță ISP.; 2. fig. omul dracului. [De aceeaș origină cu aghios, la diminutiv (cf. Michiduță, Tichiuță) și cu sensul de „sfântuleț”, luat ironic sau eufemistic (cf. Sfintele, epitet dat Ielelor sau zinelor rele)].

aghiúță m., gen. al luĭ (cp. cu aghios). Fam. Dracu. A te lua Aghiuță, a adormi. (Cp. cu a trage aghioase). V. michiduță.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AGHIÚȚĂ s. demon, diavol, drac, încornoratul (art.), naiba (art.), necuratul (art.), satană, tartor, (livr.) belzebút, (rar) scaraóțchi, (pop. și fam.) michidúță, nichipércea (art.), pîrlea (art.), sarsaílă, (pop.) faraón, ídol, împelițátul (art.), mititélul (art.), nefîrtátul (art.), nevóia (art.), pîrdálnicul (art.), proclétul (art.), pustíul (art.), vicleánul (art.), cel-de-pe-comoáră, cel-din-báltă, ducă-se-pe-pustíi, ucigă-l-crúcea, ucigă-l-toáca, (înv. și reg.) mamón, săcrétul (art.), sótea (art.), (reg.) hîdáche, năpústul (art.), spurc, spurcát, șeitán, șótcă, ucigán, (Transilv., Ban. și Maram.) bédă, (Mold. și Bucov.) bénga (art.), (prin Bucov.) carcandílă, (Transilv. și Mold.) mútul (art.), (prin Mold. și Bucov.) pócnetul (art.), (prin Olt.) sarsán, (prin Mold.) scalói, (prin Bucov.) șlactráfu (art.), (înv.) împiedicătórul (art.), nepriitórul (art.), (eufemistic) păcátul (art.).


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

a-l lua aghiuță / benga expr. (pop.) 1. a muri 2. a avea necazuri mari

Intrare: aghiuță
Surse flexiune: DOR