2 intrări

51 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

agát [At: MACEDONSKI, O. I, 66 / V: / PI: -e / E: fr agate] 1 sn Varietate cristalină de silice, cu benzi divers colorate, folosită ca piatră semiprețioasă. 2-3 sn (Șip) Bijuterie (sau obiect) din agat (1). 4 sf (Îf ~ ă) Literă cu corpul de 5,16 puncte tipografice.

AGÁT, agate, s. n. 1. Varietate cristalină de silice, cu benzi divers colorate, folosită ca piatră semiprețioasă. 2. (În forma agată) Literă cu corpul de 5,16 puncte tipografice. [Var.: agátă s. f.] – Din fr. agate.

AGÁT, agate, s. n. 1. Varietate cristalină de silice, cu benzi divers colorate, folosită ca piatră semiprețioasă. 2. (În forma agată) Literă cu corpul de 5,16 puncte tipografice. [Var.: agátă s. f.] – Din fr. agate.

AGÁT, agate, s. n. Mineral dur, folosit ca piatră semiprețioasă, prezentînd în secțiune aspectul unor benzi concentrice neregulate, colorate diferit; servește la confecționarea obiectelor de ornament sau a mojarelor de laborator. ◊ Fig. Pe ici, pe colo, apa se încrețea în cercuri de agat. SADOVEANU, O. I 411. – Variantă: agátă (MACEDONSKI, O. I 66) s. f.

AGÁT, agate, s. n. Mineral dur, diferit colorat, folosit ca piatră semiprețioasă. [Var.: agátă s. f.] – Fr. agate (< gr.).

agát (piatră semiprețioasă) s. n., pl. agáte

agát (piatră semiprețioasă) s. n., pl. agáte

AGÁT s.n. Varietate de cuarț, dură, de diferite culori, folosită ca piatră semiprețioasă. [Var. agată s.f. / < fr. agate].

AGÁT s. n. silice, foarte dură, de diferite culori, din benzi paralele de calcedonie, cuarț și ametist, piatră semiprețioasă. (< fr. agate)

AGÁT ~e n. Mineral dur, de diferite culori, utilizat ca piatră semiprețioasă și în tehnică. /<fr. agate

*agát n., pl. e, și (maĭ rar) agátă f., pl. e (fr. agate, it. ágata, d. lat. achátes [care era și numele unuĭ rîu din Sicilia], d. vgr. ahátes, agat). Un fel de cuarț care constitue o peatră [!] de diferite colorĭ [!] (albastră, roșie) cu zone concentrice și care se poate lustrui frumos. – Se zicea și ahát, după ngr. V. calcedonie.

agățá [At: ISPIRESCU, L. 212 / V: (înv) acă- / Pzi: agắț / E: ml *accapitare] 1 vt A suspenda ceva de un cârlig, de un cui etc. Si: a atârna, a spânzura. 2 vt A prinde fără voie o țesătură într-un obiect ascuțit, care o găurește sau o rupe. 3 vt (Fam) A acosta o persoană (de sex opus). 4 vr A se prinde de ceva sau de cineva. 5 vr (Fig) A se crampona.

AGĂȚÁ, agăț, vb. I. 1. Tranz. A atârna, a suspenda ceva de un cârlig, de un cui etc; a spânzura. ♦ A prinde fără voie o țesătură într-un obiect ascuțit, care o găurește sau o rupe. ♦ Refl. (Despre țesături) A se rupe, prinzându-se într-un obiect ascuțit. ♦ (Fam.) A acosta o persoană (de sex opus). 2. Refl. A se apuca, a se prinde de ceva sau de cineva; fig. a se crampona. [Var.: acățá vb. I] – Lat. *accaptiare (< captiare „a prinde”).

AGĂȚÁ, agắț, vb. I. 1. Tranz. A atârna, a suspenda ceva de un cârlig, de un cui etc.; a spânzura. ♦ A prinde fără voie o țesătură într-un obiect ascuțit, care o găurește sau o rupe. ♦ Refl. (Despre țesături) A se rupe, prinzându-se într-un obiect ascuțit. ◊ (Fam.) A acosta o persoană (de sex opus). 2. Refl. A se apuca, a se prinde de ceva sau de cineva; fig. a se crampona. [Var.: acățá vb. I] – Lat. *accaptiare (< captiare „a prinde”).

Intrare: agat
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular agat agatul
plural agate agatele
genitiv-dativ singular agat agatului
plural agate agatelor
vocativ singular
plural
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aga agata
plural agate agatele
genitiv-dativ singular agate agatei
plural agate agatelor
vocativ singular
plural
Intrare: agăța
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) agăța agățare agățat agățând singular plural
agață agățați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) agăț (să) agăț agățam agățai agățasem
a II-a (tu) agăți (să) agăți agățai agățași agățaseși
a III-a (el, ea) agață (să) agațe, agățe* agăța agăță agățase
plural I (noi) agățăm (să) agățăm agățam agățarăm agățaserăm, agățasem*
a II-a (voi) agățați (să) agățați agățați agățarăți agățaserăți, agățaseți*
a III-a (ei, ele) agață (să) agațe, agățe* agățau agăța agățaseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) acăța acățare acățat acățând singular plural
acață acățați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) acăț (să) acăț acățam acățai acățasem
a II-a (tu) acăți (să) acăți acățai acățași acățaseși
a III-a (el, ea) acață (să) acațe, acățe* acăța acăță acățase
plural I (noi) acățăm (să) acățăm acățam acățarăm acățaserăm, acățasem*
a II-a (voi) acățați (să) acățați acățați acățarăți acățaserăți, acățaseți*
a III-a (ei, ele) acață (să) acațe, acățe* acățau acăța acățaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)