agapă sf [At: ULIERU, C. 25 / Pl: ~pe / E: fr agape] 1 (Rar) Ospăț cu caracter intim, prietenesc. 2 Masă colegială. 3 Masă comună frățească la vechii creștini.

*AGAPĂ (pl. -pe) sf. 1 ⛪ Ospățul la care luau parte cei dintîi creștini ¶ 2 Ospăț, masă la care se întrunesc mai mulți prieteni: membrii societății au hotărît să se întrunească la o ~ în fie-care lună [fr. < gr.].

AGAPĂ, agape, s. f. Ospăț cu caracter intim, prietenesc. V. banchet.

AGAPĂ, agape, s. f. 1. Ospăț cu caracter intim, prietenesc. 2. Masă comună frățească la vechii creștini. – Fr. agape (lat. lit. agape).

AGAPĂ s.f. 1. Masă comună la primii creștini. 2. Masă prietenească. [Cf. fr., lat., gr. agape].

AGAPĂ s. f. 1. masă comună la primii creștini. 2. masă colegială. (< fr., lat. agape)

AGAPĂ ~e f. Masă prietenească; masă colegială. /<fr., lat. agape

agapă f. 1. oaspățul ce primii creștini îl luau în comun; 2. (mai ales la pl.) ospăț în genere, banchet între prieteni.

*agápă f., pl. e (vgr. agápe, iubire). Ospăț comun al primilor creștinĭ. Astăzĭ, masă comună de prietenĭ, de profesioniștĭ: agapa unor ziariștĭ.

agapă s. f., g.-d. art. agapei; pl. agape

agapă s. f., g.-d. art. agapei; pl. agape

agapă s. f., g.-d. art. agapei; pl. agape

agapă, -pe.