12 definiții pentru agapă

agápă sf [At: ULIERU, C. 25 / PI: -pe / E: fr agape] 1 (Rar) Ospăț cu caracter intim, prietenesc. 2 Masă colegială. 3 Masă comună frățească la vechii creștini.

AGÁPĂ, agape, s. f. 1. Ospăț cu caracter intim, prietenesc; masă colegială. 2. Masă comună frățească la vechii creștini. – Din fr., lat. agape.

AGÁPĂ, agape, s. f. 1. Ospăț cu caracter intim, prietenesc; masă colegială. 2. Masă comună frățească la vechii creștini. – Din fr., lat. agape.

AGÁPĂ, agape, s. f. Ospăț cu caracter intim, prietenesc. V. banchet.

AGÁPĂ, agape, s. f. 1. Ospăț cu caracter intim, prietenesc. 2. Masă comună frățească la vechii creștini. – Fr. agape (lat. lit. agape).

agápă s. f., g.-d. art. agápei; pl. agápe

agápă s. f., g.-d. art. agápei; pl. agápe

AGÁPĂ s.f. 1. Masă comună la primii creștini. 2. Masă prietenească. [Cf. fr., lat., gr. agape].

AGÁPĂ s. f. 1. masă comună la primii creștini. 2. masă colegială. (< fr., lat. agape)

AGÁPĂ ~e f. Masă prietenească; masă colegială. /<fr., lat. agape

agapă f. 1. oaspățul ce primii creștini îl luau în comun; 2. (mai ales la pl.) ospăț în genere, banchet între prieteni.

*agápă f., pl. e (vgr. agápe, iubire). Ospăț comun al primilor creștinĭ. Astăzĭ, masă comună de prietenĭ, de profesioniștĭ: agapa unor ziariștĭ.

Intrare: agapă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aga agapa
plural agape agapele
genitiv-dativ singular agape agapei
plural agape agapelor
vocativ singular
plural