16 definiții pentru agățător acățător

AGĂȚĂTÓR, -OÁRE, agățători, -oare, adj., s. f. I. Adj. Care (se) agață. Plante agățătoare. II. 1. S. f. Șiret sau lănțișor cusut la o haină spre a o putea atârna în cui; atârnătoare. 2. (La pl.) Grup de păsări având la flecare picior câte două degete dispuse înainte și câte două înapoi, care le permit să se agațe cu ușurință de copaci (și la sg., f.); pasăre care face parte din acest grup. [Var.: acățătór, -oáre adj.] – Agăța + suf. -ător.

AGĂȚĂTÓR, -OÁRE, agățători, -oare, adj. s. f. I. Adj. Care (se) agață. Plante agățătoare. II. 1. s. f. Șiret sau lănțișor cusut la o haină spre a o putea atârna în cui; atârnătoare. 2. (La pl.) Grup de păsări având la fiecare picior câte două degete dispuse înainte și câte două înapoi, care le permit să se agațe cu ușurință de copaci. [Var.: acățătór, -oáre adj.] – Agăța + suf. -ător.

AGĂȚĂTÓR, -OÁRE, agățători, -oare, adj. Care se agață. Plante agățătoare. – Variantă: acățătór, -oáre adj.

AGĂȚĂTÓR, -OÁRE, agățători, -oare, adj. Care se agață. Plante agățătoare. ♦ (Substantivat, f.; la pl.) Ordin de păsări având la fiecare picior câte două degete dispuse înainte și câte două înapoi, ceea ce le permite să se agațe cu ușurință de copaci; (și la sg.) pasăre care face parte din acest ordin. [Var.: acățătór, -oáre adj.] – Din agăța + suf. -(ă)tor.

agățătór adj. m., pl. agățătóri; f. sg. și pl. agățătoáre

agățătór adj. m., pl. agățătóri; f. sg. și pl. agățătoáre

agățătór, -oáre [At: DA ms / V: (înv) acă- / PI: -i, oáre / E: agăța + -tor] 1-2 a Care (se) agață. 3-4 sf Șiret (lănțișor) cusut la o haină spre a o putea atârna în cui Si: atârnătoare. 5 sf (Lpl) Grup de păsări având, la fiecare picior, câte două degete dispuse înainte și câte două înapoi, care le permit să se agațe cu ușurință în copaci.

AGĂȚĂTÓR adj. cățărător, suitor, urcător. (Plantă ~.)

AGĂȚĂTÓR ~óare (~óri, ~oáre) (mai ales despre plante) Care se agață. /v. a agăța

ACĂȚĂTÓR, -OÁRE adj. v. agățător.

ACĂȚĂTÓR, -OÁRE adj. v. agățător.

ACĂȚĂTÓR, -OÁRE adj. v. agățător.

ACĂȚĂTÓR, -OÁRE adj. v. agățător.

acățătór, -oáre a vz agățător

acățătór, -oáre adj. Se zice despre păsările care (ca cucu, ghionoaĭa) orĭ despre plantele care (ca edera, volbura) se acață. – Și agățător, acățărător și cățărător. V. suitor.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AGĂȚĂTÓR adj. cățărător, suitor, urcător. (Plantă ~.)

Intrare: agățător
agățător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular agățător agățătorul agățătoare agățătoarea
plural agățători agățătorii agățătoare agățătoarele
genitiv-dativ singular agățător agățătorului agățătoare agățătoarei
plural agățători agățătorilor agățătoare agățătoarelor
vocativ singular
plural
acățător
adjectiv (A66) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acățător acățătorul acățătoare acățătoarea
plural acățători acățătorii acățătoare acățătoarele
genitiv-dativ singular acățător acățătorului acățătoare acățătoarei
plural acățători acățătorilor acățătoare acățătoarelor
vocativ singular
plural