8 definiții pentru afumătură

afumătúră sf [At: DA / PI: -uri / E: afuma + -(ă)tură] 1-11 (Îrg) Afumare (1-11). 12 (Pfm) îmbătare. 13-14 Produs alimentar afumat2 (1-2). 15-16 (Pex) Carne afumată2 (1-2).

AFUMĂTÚRĂ, afumături, s. f. Produs alimentar conservat cu ajutorul fumului; p. ext. carne afumată. – Afuma + suf. -ătură.

AFUMĂTÚRĂ, afumături, s. f. Produs alimentar conservat cu ajutorul fumului; p. ext. carne afumată. – Afuma + suf. -ătură.

AFUMĂTÚRĂ, afumături, s. f. Carne afumată.

AFUMĂTÚRĂ, afumături, s. f. Carne afumată. – Din afuma + suf. -(ă)tură.

afumătúră s. f., g.-d. art. afumătúrii; pl. afumătúri

afumătúră s. f., g.-d. art. afumătúrii; pl. afumătúri

AFUMĂTÚRĂ ~i f. Produs alimentar conservat prin expunere la fum. /a afuma + suf. ~ătură

Intrare: afumătură
afumătură substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular afumătu afumătura
plural afumături afumăturile
genitiv-dativ singular afumături afumăturii
plural afumături afumăturilor
vocativ singular
plural