2 intrări

14 definiții

AFINÁTĂ, afinate, s. f. Băutură alcoolică preparată din afine. – Afină + suf. -ată (după vișinată).

AFINÁTĂ, afinate, s. f. Băutură alcoolică preparată din afine. – Afină + suf. -ată (după vișinată).

AFINÁTĂ, afinate, s. f. Băutură alcoolică preparată din afine; servește și ca medicament.

AFINÁTĂ, afinate, s. f. Băutură alcoolică preparată din afine. – Din afină + suf. -ată (după vișinată).

afinátă s. f., g.-d. art. afinátei; pl. afináte

afinátă s. f., pl. afináte

afinátă sf [At: DEX2 / PI: ~te / E: afină + -ată] Băutură alcoolică preparată din afine.

AFINÁTĂ s.f. Băutură alcoolică preparată din afine. [< afină].

AFINÁTĂ f. Băutură alcoolică preparată din afine. [G.-D. afinatei] /afină + suf. ~ată

AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare.

afiná (a purifica, a subția) vb., ind. prez. 1 sg. afinéz, 3 sg. și pl. afineáză

afinát, -ă [At: NOVACOVICIU, C. B. / PI: -ați, -e / E: cf afinată] 1-2 smf a (Ban) (Persoană) care este amețit(ă) de afinată.

AFINÁ vb. I. tr. 1. A înlătura impuritățile dintr-o masă metalică. 2. (Text.) A subția, a face firele foarte fine. [< fr. affiner].

A AFINÁ ~éz tranz. 1) (impurități) A separa în timpul topirii dintr-o masă metalică. 2) (fire de bumbac, de lână etc.) A subția făcând (mai) fin. /<fr. affiner, it. affinare

Intrare: afinată
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular afina afinata
plural afinate afinatele
genitiv-dativ singular afinate afinatei
plural afinate afinatelor
vocativ singular
plural
Intrare: afinat
afinat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular afinat afinatul afina afinata
plural afinați afinații afinate afinatele
genitiv-dativ singular afinat afinatului afinate afinatei
plural afinați afinaților afinate afinatelor
vocativ singular
plural