5 definiții pentru afinat

afinát, ~ă [At: NOVACOVICIU, C. B. / Pl: ~ați, ~e / E: cf afinată] 1-2 smf, a (Ban) (Persoană) care este amețit(ă) de afinată.

AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare.

afiná (a purifica, a subția) vb., ind. prez. 1 sg. afinéz, 3 sg. și pl. afineáză

AFINÁ vb. I. tr. 1. A înlătura impuritățile dintr-o masă metalică. 2. (Text.) A subția, a face firele foarte fine. [< fr. affiner].

A AFINÁ ~éz tranz. 1) (impurități) A separa în timpul topirii dintr-o masă metalică. 2) (fire de bumbac, de lână etc.) A subția făcând (mai) fin. /<fr. affiner, it. affinare

Intrare: afinat
afinat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular afinat afinatul afina afinata
plural afinați afinații afinate afinatele
genitiv-dativ singular afinat afinatului afinate afinatei
plural afinați afinaților afinate afinatelor
vocativ singular
plural