2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

afinat, ~ă [At: NOVACOVICIU, C. B. / Pl: ~ați, ~e / E: cf afinată] 1-2 smf, a (Ban) (Persoană) care este amețit(ă) de afinată.

afina vt [At: DA ms / Pzi: ~nez / E: fr affiner, it affinare] 1 A separa de impurități masă metalică. 2 (D. fibre textile) A face mai fin Si: a subția.

AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare.

AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare.

AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. (Complementul indică o masă metalică, uneori în stare lichidă) A separa de impurități (prin metode chimice sau electrolitice). 2. (Cu privire la fire de lînă, de bumbac etc.) A subția, a face foarte fin.

AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Fr. affiner (it. affinare).

AFINÁ vb. I. tr. 1. A înlătura impuritățile dintr-o masă metalică. 2. (Text.) A subția, a face firele foarte fine. [< fr. affiner].

AFINÁ vb. tr. 1. a elimina, în timpul topirii, bulele de aer, impuritățile dintr-o masă metalică ori sticloasă. 2. (text.) a subția firele. (< fr. affiner)

A AFINÁ ~éz tranz. 1) (impurități) A separa în timpul topirii dintr-o masă metalică. 2) (fire de bumbac, de lână etc.) A subția făcând (mai) fin. /<fr. affiner, it. affinare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

afiná (a ~) (a separa de impurități, a subția firele) vb., ind. prez. 3 afineáză

afiná (a purifica, a subția) vb., ind. prez. 1 sg. afinéz, 3 sg. și pl. afineáză

Intrare: afinat
afinat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afinat
  • afinatul
  • afinatu‑
  • afina
  • afinata
plural
  • afinați
  • afinații
  • afinate
  • afinatele
genitiv-dativ singular
  • afinat
  • afinatului
  • afinate
  • afinatei
plural
  • afinați
  • afinaților
  • afinate
  • afinatelor
vocativ singular
plural
Intrare: afina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • afina
  • afinare
  • afinat
  • afinatu‑
  • afinând
  • afinându‑
singular plural
  • afinea
  • afinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • afinez
(să)
  • afinez
  • afinam
  • afinai
  • afinasem
a II-a (tu)
  • afinezi
(să)
  • afinezi
  • afinai
  • afinași
  • afinaseși
a III-a (el, ea)
  • afinea
(să)
  • afineze
  • afina
  • afină
  • afinase
plural I (noi)
  • afinăm
(să)
  • afinăm
  • afinam
  • afinarăm
  • afinaserăm
  • afinasem
a II-a (voi)
  • afinați
(să)
  • afinați
  • afinați
  • afinarăți
  • afinaserăți
  • afinaseți
a III-a (ei, ele)
  • afinea
(să)
  • afineze
  • afinau
  • afina
  • afinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

afina

  • 1. A separa de impurități o masă metalică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. A subția firele de lână, de bumbac etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: