2 intrări

13 definiții

AFILÍE s. f. lipsa totală a frunzelor la unele plante. (< fr. aphyllie)

afiliá vtr [At: DA / P: ~li-a / Pzi: -iéz / E: fr qffîlier] 1-2 (D. organizații, instituții etc.) A se asocia unei organizații, instituții etc., stabilind raporturi de subordonare sau de colaborare.

AFILIÁ, afiliez, vb. I. Refl. (Despre organizații, instituții etc.) A se alătura altei organizații, instituții etc., stabilind raporturi de subordonare sau de colaborare. [Pr.: -li-a] – Din fr. affilier.

AFILIÁ, afiliez, vb. I. Refl. (Despre organizații, instituții etc.) A se alătura altei organizații, instituții etc., stabilind raporturi de subordonare sau de colaborare. [Pr.: -li-a-] – Din fr. affilier.

AFILIÁ, afiliez, vb. I. Refl. (Despre organizații, instituții, societăți) A se alătura altei organizații, instituții sau societăți care are același caracter sau același specific, primind directivele acesteia și subordonîndu-i-se. – Pronunțat: -li-a.

AFILIÁ, afiliez, vb. I. Refl. (Despre organizații, instituții etc.; rar, despre persoane izolate) A se alătura altei organizații, instituții etc. cu același caracter, primindu-i directivele și subordonându-i-se. [Pr.: -li-a] – Fr. affilier.

afiliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 afiliáză, 1 pl. afiliém (-li-em); conj. prez. 3 să afiliéze; ger. afiliínd (-li-ind)

afiliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. afiliéz, 3 sg. și pl. afiliáză, 1 pl. afiliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. afiliéze; ger. afiliínd (sil. -li-ind)

AFILIÁ vb. I. refl. (Despre organizații, instituții, societăți) A se alătura altei organizații, instituții sau societăți de același fel, subordonându-i-se. ♦ tr. A stabili anumire raporturi de subordonare între mai multe societăți. [Pron. -li-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. affilier, cf. lat. affiliare – a lua ca fiu].

AFILIÁ vb. I. refl. a se alătura unei organizații, instituții etc. de același fel, subordonându-i-se. II. tr. a stabili anumite raporturi de subordonare. (< fr. affilier, lat. affiliare)

A SE AFILIÁ mă ~éz intranz. (despre organizații, instituții, societăți) A se alătura altei organizații, instituții sau societăți, subordonându-i-se. [Sil. -li-a] /<fr. affilier

afilià v. a admite într´o societate sau corporațiune.

*afiliéz, v. tr. (fr. affilier, d. mlat. af-filiare, d. ad, la, și filius, fiu). Adopt, asociez (vorbind de o societate maĭ mare care îșĭ asociază una maĭ mică saŭ o persoană).

Intrare: afilie
afilie
substantiv feminin (F134) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular afilie afilia
plural
genitiv-dativ singular afilii afiliei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: afilia
verb (V211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) afilia afiliere afiliat afiliind singular plural
afilia afiliați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) afiliez (să) afiliez afiliam afiliai afiliasem
a II-a (tu) afiliezi (să) afiliezi afiliai afiliași afiliaseși
a III-a (el, ea) afilia (să) afilieze afilia afilie afiliase
plural I (noi) afiliem (să) afiliem afiliam afiliarăm afiliaserăm, afiliasem*
a II-a (voi) afiliați (să) afiliați afiliați afiliarăți afiliaserăți, afiliaseți*
a III-a (ei, ele) afilia (să) afilieze afiliau afilia afiliaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)