2 intrări

13 definiții

AFILÍE s. f. lipsa totală a frunzelor la unele plante. (< fr. aphyllie)

afiliá vtr [At: DA / P: ~li-a / Pzi: ~iéz / E: fr affilier] 1-2 (D. organizații, instituții etc.) A se asocia unei organizații, instituții etc., stabilind raporturi de subordonare sau de colaborare.

AFILIÁ, afiliez, vb. I. Refl. (Despre organizații, instituții etc.) A se alătura altei organizații, instituții etc., stabilind raporturi de subordonare sau de colaborare. [Pr.: -li-a] – Din fr. affilier.

AFILIÁ, afiliez, vb. I. Refl. (Despre organizații, instituții etc.) A se alătura altei organizații, instituții etc., stabilind raporturi de subordonare sau de colaborare. [Pr.: -li-a-] – Din fr. affilier.

AFILIÁ, afiliez, vb. I. Refl. (Despre organizații, instituții, societăți) A se alătura altei organizații, instituții sau societăți care are același caracter sau același specific, primind directivele acesteia și subordonîndu-i-se. – Pronunțat: -li-a.

AFILIÁ, afiliez, vb. I. Refl. (Despre organizații, instituții etc.; rar, despre persoane izolate) A se alătura altei organizații, instituții etc. cu același caracter, primindu-i directivele și subordonându-i-se. [Pr.: -li-a] – Fr. affilier.

afiliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 afiliáză, 1 pl. afiliém (-li-em); conj. prez. 3 să afiliéze; ger. afiliínd (-li-ind)

afiliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. afiliéz, 3 sg. și pl. afiliáză, 1 pl. afiliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. afiliéze; ger. afiliínd (sil. -li-ind)

AFILIÁ vb. I. refl. (Despre organizații, instituții, societăți) A se alătura altei organizații, instituții sau societăți de același fel, subordonându-i-se. ♦ tr. A stabili anumire raporturi de subordonare între mai multe societăți. [Pron. -li-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. affilier, cf. lat. affiliare – a lua ca fiu].

AFILIÁ vb. I. refl. a se alătura unei organizații, instituții etc. de același fel, subordonându-i-se. II. tr. a stabili anumite raporturi de subordonare. (< fr. affilier, lat. affiliare)

A SE AFILIÁ mă ~éz intranz. (despre organizații, instituții, societăți) A se alătura altei organizații, instituții sau societăți, subordonându-i-se. [Sil. -li-a] /<fr. affilier

afilià v. a admite într’o societate sau corporațiune.

*afiliéz, v. tr. (fr. affilier, d. mlat. af-filiare, d. ad, la, și filius, fiu). Adopt, asociez (vorbind de o societate maĭ mare care îșĭ asociază una maĭ mică saŭ o persoană).

Intrare: afilia
  • silabație: -li-a
verb (V211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • afilia
  • afiliere
  • afiliat
  • afiliatu‑
  • afiliind
  • afiliindu‑
singular plural
  • afilia
  • afiliați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • afiliez
(să)
  • afiliez
  • afiliam
  • afiliai
  • afiliasem
a II-a (tu)
  • afiliezi
(să)
  • afiliezi
  • afiliai
  • afiliași
  • afiliaseși
a III-a (el, ea)
  • afilia
(să)
  • afilieze
  • afilia
  • afilie
  • afiliase
plural I (noi)
  • afiliem
(să)
  • afiliem
  • afiliam
  • afiliarăm
  • afiliaserăm
  • afiliasem
a II-a (voi)
  • afiliați
(să)
  • afiliați
  • afiliați
  • afiliarăți
  • afiliaserăți
  • afiliaseți
a III-a (ei, ele)
  • afilia
(să)
  • afilieze
  • afiliau
  • afilia
  • afiliaseră
Intrare: afilie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afilie
  • afilia
plural
genitiv-dativ singular
  • afilii
  • afiliei
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)