12 definiții pentru afierosi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

afierosí [At: (a. 1765) MS., ap. GCR II, 78/28 / V: (reg) afir- / P: ~fi-e- / Pzi: ~sesc / E: nct] (Înv) 1 vt A risipi o avere, un bun etc. 2-3 A (se) dedica cuiva.

AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Din ngr. afiéroso (aor. lui afieróns).

AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Din ngr. afieróno (aor. afiérosa).

AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (Învechit) 1. Tranz. (Cu privire la o avere, la bunuri etc.) A risipi. Dar văd că nu-i bun de alta decît să-mi afierosească averea cu onorul lui. ALECSANDRI, T. 1258. 2. Refl. A se dedica, a se consacra, a se închina. Ție... mă afierosesc. DRĂGHICI, R. 154. – Pronunțat: -fi-e-.

AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Ngr. afierono (aor. afierosa).

afierosì v. 1. a sfinți, a închina (un ce sacru sau profan); 2. fam. a risipi: să-mi afierosească averea AL. [Gr. mod.; sensul 2 se rapoartă la întrebuințarea profană a cuvintelor sacre].

afierosésc v. tr. (ngr. afieróno, aor. afiérosa, consacrez, d. ierós, sacru). Vechĭ. Hărăzesc, închin, dăruĭesc (uneĭ bisericĭ, uneĭ mînăstirĭ). Fig. Fam. (pin confuziune cu firosesc. Firosesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

afierosí (a ~) (înv.) (-fi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afierosésc, imperf. 3 sg. afieroseá; conj. prez. 3 să afieroseáscă

afierosí vb. (sil. -fi-e-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afierosésc, imperf. 3 sg. afieroseá; conj. prez. 3 sg. și pl. afieroseáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AFIEROSÍ vb. v. arunca, azvârli, cheltui, consacra, dărui, dedica, destina, devota, hărăzi, irosi, împrăștia, închina, prăpădi, risipi, zvârli.

afierosi vb. v. ARUNCA. AZVÎRLI. CHELTUI. CONSACRA. DĂRUI. DEDICA. DESTINA. DEVOTA. HĂRĂZI. IROSI. ÎMPRĂȘTIA. ÎNCHINA. PRĂPĂDI. RISIPI. ZVÎRLI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

afierosí (-sésc, -ít), vb.1. A consacra, a dedica. – 2. a cheltui, a risipi. – Mr. afierusire. Ngr. ἀφιερώνω, aorist ἀφιέρωσα „a dedica” (Gáldi 140). Sensul 2, pe care DAR îl interpretează ca fiind ironic, pare mai curînd o evoluție normală, bazată pe un sens „a consacra nejustificat”.

Intrare: afierosi
  • silabație: a-fi-e-
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • afierosi
  • afierosire
  • afierosit
  • afierositu‑
  • afierosind
  • afierosindu‑
singular plural
  • afierosește
  • afierosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • afierosesc
(să)
  • afierosesc
  • afieroseam
  • afierosii
  • afierosisem
a II-a (tu)
  • afierosești
(să)
  • afierosești
  • afieroseai
  • afierosiși
  • afierosiseși
a III-a (el, ea)
  • afierosește
(să)
  • afierosească
  • afierosea
  • afierosi
  • afierosise
plural I (noi)
  • afierosim
(să)
  • afierosim
  • afieroseam
  • afierosirăm
  • afierosiserăm
  • afierosisem
a II-a (voi)
  • afierosiți
(să)
  • afierosiți
  • afieroseați
  • afierosirăți
  • afierosiserăți
  • afierosiseți
a III-a (ei, ele)
  • afierosesc
(să)
  • afierosească
  • afieroseau
  • afierosi
  • afierosiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

afierosi învechit

  • 1. tranzitiv A risipi o avere, un bun etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: risipi un exemplu
    exemple
    • Dar văd că nu-i bun de alta decît să-mi afierosească averea cu onorul lui. ALECSANDRI, T. 1258.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A se dedica, a se consacra.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: consacra dedica închina un exemplu
    exemple
    • Ție... mă afierosesc. DRĂGHICI, R. 154.
      surse: DLRLC

etimologie: