AFIEROSI, afierosesc, vb. IV. (Învechit) 1. Tranz. (Cu privire la o avere, la bunuri etc.) A risipi. Dar văd că nu-i bun de alta decît să-mi afierosească averea cu onorul lui. ALECSANDRI, T. 1258. 2. Refl. A se dedica, a se consacra, a se închina. Ție... mă afierosesc. DRĂGHICI, R. 154. – Pronunțat: -fi-e-.