2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AFERAT, -Ă, aferați, -te, adj. Care este sau care pare că are multe treburi, că este foarte ocupat. – Din fr. affairé.

AFERAT, -Ă, aferați, -te, adj. Care este sau care pare că are multe treburi, că este foarte ocupat. – Din fr. affairé.

aferat, ~ă a [At: BRĂESCU, M. B. 154 / Pl: ~ați, ~e / E: fr affaire] (Fam) 1 Care este foarte ocupat. 2 Care vrea să pară foarte ocupat. 3 Plin de importanță.

*AFERAT adj. Care are sau pare a avea o mulțime de treburi, foarte ocupat: pare totdeauna foarte ~ [fr. affairé].

AFERAT, -Ă, aferați, -te, adj. (Franțuzism) Care are sau vrea să pară că are multe treburi, că este foarte ocupat sau copleșit de treburi. A fost o prăznuire în lege, iar Nevăstuica a avut toată dreptatea să se afle aferată din zorii zilei, cu șorțul de gospodină încins la mijloc.. PETRESCU, A. 450.

AFERAT, -Ă, aferați, -te, adj. Care pare că are multe treburi, că este foarte ocupat. – După fr. affairé.

AFERAT, -Ă adj. Care este sau vrea să pară foarte ocupat, copleșit de treburi. [Cf. fr. affairé].

AFERAT, -Ă adj. care este sau vrea să pară foarte ocupat, copleșit de treburi. (fr. affairé)

AFERAT ~tă (~ți, ~te) (despre persoane) Care este sau vrea să pară foarte ocupat. /<fr. affairé

AFERA vb. intr. a incumba. (< fr. afférer)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aferat adj. m., pl. aferați; f. afera, pl. aferate

aferat adj. m., pl. aferați; f. aferată, pl. aferate

aferat adj. m., pl. aferați; f. sg. aferată, pl. aferate

afera vb., ind. prez. 3 sg. aferea

Intrare: aferat
aferat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aferat
  • aferatul
  • aferatu‑
  • afera
  • aferata
plural
  • aferați
  • aferații
  • aferate
  • aferatele
genitiv-dativ singular
  • aferat
  • aferatului
  • aferate
  • aferatei
plural
  • aferați
  • aferaților
  • aferate
  • aferatelor
vocativ singular
plural
Intrare: afera
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • afera
  • aferare
  • aferat
  • aferatu‑
  • aferând
  • aferându‑
singular plural
  • aferea
  • aferați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aferez
(să)
  • aferez
  • aferam
  • aferai
  • aferasem
a II-a (tu)
  • aferezi
(să)
  • aferezi
  • aferai
  • aferași
  • aferaseși
a III-a (el, ea)
  • aferea
(să)
  • afereze
  • afera
  • aferă
  • aferase
plural I (noi)
  • aferăm
(să)
  • aferăm
  • aferam
  • aferarăm
  • aferaserăm
  • aferasem
a II-a (voi)
  • aferați
(să)
  • aferați
  • aferați
  • aferarăți
  • aferaserăți
  • aferaseți
a III-a (ei, ele)
  • aferea
(să)
  • afereze
  • aferau
  • afera
  • aferaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aferat, aferaadjectiv

  • 1. Care este sau care pare că are multe treburi, că este foarte ocupat. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote A fost o prăznuire în lege, iar Nevăstuica a avut toată dreptatea să se afle aferată din zorii zilei, cu șorțul de gospodină încins la mijloc. PETRESCU, A. 450. DLRLC
  • 2. Plin de importanță. MDA2
etimologie:

afera, aferezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.