2 intrări

12 definiții

AFERÁT, -Ă, aferați, -te, adj. Care este sau care pare că are multe treburi, că este foarte ocupat. – Din fr. affairé.

AFERÁT, -Ă, aferați, -te, adj. Care este sau care pare că are multe treburi, că este foarte ocupat. – Din fr. affairé.

AFERÁT, -Ă, aferați, -te, adj. (Franțuzism) Care are sau vrea să pară că are multe treburi, că este foarte ocupat sau copleșit de treburi. A fost o prăznuire în lege, iar Nevăstuica a avut toată dreptatea să se afle aferată din zorii zilei, cu șorțul de gospodină încins la mijloc.. PETRESCU, A. 450.

AFERÁT, -Ă, aferați, -te, adj. Care pare că are multe treburi, că este foarte ocupat. – După fr. affairé.

aferát adj. m., pl. aferáți; f. aferátă, pl. aferáte

aferát adj. m., pl. aferáți; f. sg. aferátă, pl. aferáte

aferát, ~ă a [At: BRĂESCU, M. B. 154 / PI: -ați, -e / E: fr affaire] (Fam) 1 Care este foarte ocupat. 2 Care vrea să pară foarte ocupat. 3 Plin de importanță.

AFERÁT, -Ă adj. Care este sau vrea să pară foarte ocupat, copleșit de treburi. [Cf. fr. affairé].

AFERÁT, -Ă adj. care este sau vrea să pară foarte ocupat, copleșit de treburi. (fr. affairé)

AFERÁT ~tă (~ți, ~te) (despre persoane) Care este sau vrea să pară foarte ocupat. /<fr. affairé

aferá vb., ind. prez. 3 sg. afereáză

AFERÁ vb. intr. a incumba. (< fr. afférer)

Intrare: aferat
aferat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aferat aferatul afera aferata
plural aferați aferații aferate aferatele
genitiv-dativ singular aferat aferatului aferate aferatei
plural aferați aferaților aferate aferatelor
vocativ singular
plural
Intrare: afera
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) afera aferare aferat aferând singular plural
aferea aferați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aferez (să) aferez aferam aferai aferasem
a II-a (tu) aferezi (să) aferezi aferai aferași aferaseși
a III-a (el, ea) aferea (să) afereze afera aferă aferase
plural I (noi) aferăm (să) aferăm aferam aferarăm aferaserăm, aferasem*
a II-a (voi) aferați (să) aferați aferați aferarăți aferaserăți, aferaseți*
a III-a (ei, ele) aferea (să) afereze aferau afera aferaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)