2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AFERÁ vb. intr. a incumba. (< fr. afférer)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aferá vb., ind. prez. 3 sg. afereáză

Intrare: aferare
aferare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aferare
  • aferarea
plural
  • aferări
  • aferările
genitiv-dativ singular
  • aferări
  • aferării
plural
  • aferări
  • aferărilor
vocativ singular
plural
Intrare: afera
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • afera
  • aferare
  • aferat
  • aferatu‑
  • aferând
  • aferându‑
singular plural
  • aferea
  • aferați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aferez
(să)
  • aferez
  • aferam
  • aferai
  • aferasem
a II-a (tu)
  • aferezi
(să)
  • aferezi
  • aferai
  • aferași
  • aferaseși
a III-a (el, ea)
  • aferea
(să)
  • afereze
  • afera
  • aferă
  • aferase
plural I (noi)
  • aferăm
(să)
  • aferăm
  • aferam
  • aferarăm
  • aferaserăm
  • aferasem
a II-a (voi)
  • aferați
(să)
  • aferați
  • aferați
  • aferarăți
  • aferaserăți
  • aferaseți
a III-a (ei, ele)
  • aferea
(să)
  • afereze
  • aferau
  • afera
  • aferaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)