2 definiții pentru aferare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AFERA vb. intr. a incumba. (< fr. afférer)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
afera vb., ind. prez. 3 sg. aferează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: aferare
aferare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||