2 definiții pentru aferare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AFERÁ vb. intr. a incumba. (< fr. afférer)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aferá vb., ind. prez. 3 sg. afereáză

Intrare: aferare
aferare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aferare
  • aferarea
plural
  • aferări
  • aferările
genitiv-dativ singular
  • aferări
  • aferării
plural
  • aferări
  • aferărilor
vocativ singular
plural