14 definiții pentru afabilitate

AFABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi afabil; cordialitate. – Din fr. affabilité, lat. affabilitas, -atis.

AFABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi afabil; cordialitate. – Din fr. affabilité, lat. affabilitas, -atis.

AFABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi afabil; blîndețe, bunăvoință.

AFABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi afabil. – Fr. affabilité (lat. lit. affabilitas, -atis).

afabilitáte s. f., g.-d. art. afabilitắții

afabilitáte s. f., g.-d. art. afabilității

afabilitáte s/ [At: DA / PI: ? / E: fr affabilité, lat affabilitas, -atis] 1 Bunăvoință. 2 Cordialitate.

AFABILITÁTE s. v. afecțiune, bunăvoință, cordialitate, prietenie.

AFABILITÁTE s.f. Cordialitate, bunăvoință; blândețe. [Cf. fr. affabilité, lat. affabilitas].

AFABILITÁTE s. f. însușirea de a fi afabil. (< fr. affabilité, lat. affabilitas)

AFABILITÁTE f. Caracter afabil. A răspunde cu ~. /<fr. affabilité, lat. affabilitas, ~atis

afabilitate f. blândețe, vorbire dulce (la primire).

*afabilitáte f. (lat. affabílitas, -átis). Calitatea de a fi afabil.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

afabilitáte s. v. AFECȚIUNE. BUNĂVOINȚĂ. CORDIALITATE. PRIETENIE.

Intrare: afabilitate
afabilitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular afabilitate afabilitatea
plural
genitiv-dativ singular afabilități afabilității
plural
vocativ singular
plural