13 definiții pentru aeroplan

AEROPLÁN, aeroplane, s. n. Avion. – Din fr. aéroplane.

AEROPLÁN, aeroplane, s. n. Avion. [Pr.: a-e-] – Din fr. aéroplane.

AEROPLÁN, aeroplane, s. n. Avion. Lumea nouă se folosește de tractoare, de aeroplane, de electricitate. SADOVEANU, M. C. 211.

AEROPLÁN, aeroplane, s. n. Avion. – Fr. aéroplane.

aeroplán (-ro-plan) s. n., pl. aeropláne

aeroplán s. n. (sil. -plan), pl. aeropláne

aeroplán sn [At: BACOVIA, O. 81 / PI: -e / E: fr aéroplane] (Iuz) 1 Avion. 2 (Fam; îe) A se face ~ A pleca repede pentru a executa un ordin. 3 (Irn) Pălărie de damă (cu boruri mari).

AEROPLÁN s.n. Avion. [< fr. aéroplane].

AEROPLÁN s. n. avion. (< fr. aéroplane)

aeroplan n. aparat ce se susține în aer făr´a fi mai ușor ca aerul și la care presiunea vântului se face pe niște suprafețe înclinate: aeroplanele pot fi monoplane, biplane, etc.

*aeroplán n., pl. e (aero din aerostat și plan din planez). Mașină de zburat, avion. – Curat rom. ar fi zburătoare, f., pl. orĭ. – La 1898 Enric Farman s' a urcat la 25 m., iar la 25 Iuliŭ 1909 Blériot a zburat din Francia în Anglia peste strîmtoarea Mîniciĭ. V. balon.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: aeroplan
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aeroplan aeroplanul
plural aeroplane aeroplanele
genitiv-dativ singular aeroplan aeroplanului
plural aeroplane aeroplanelor
vocativ singular
plural