13 definiții pentru adventism

adventísm sn [At: DA ms / Pl: ? / E: eg adventism, ger Adventismus] Doctrină religioasă care predică a doua venire a lui Hristos.

ADVENTÍSM s. n. Numele unei doctrine religioase practicate de o sectă creștină care predică „a doua venire” apropiată a lui Hristos. – Din engl. adventism, germ. Adventismus.

ADVENTÍSM s. n. Numele unei doctrine religioase practicate de o sectă creștină care predică „a doua venire” apropiată a lui Hristos. – Din engl. adventism, germ. Adventismus.

ADVENTÍSM s. n. Numele unei doctrine mistice, practicată de o sectă religioasă creștină.

ADVENTÍSM s. n. Numele unei doctrine mistice practicate de o sectă religioasă creștină. – Engl. adventism (germ. Adventismus).

ADVENTÍSM s.n. Doctrină mistică practicată de o sectă religioasă creștină și care propagă, printre altele, credința în a doua venire a lui Iisus pe pământ. [< engl. adventism, cf. germ. Adventismus].

ADVENTÍSM s. n. doctrină a unei secte religioase care propagă credința în a doua venire a lui Cristos pe pământ. (< engl. adventism, germ. Adventismus)

adventísm, s. n. – Doctrină religioasă practicată de o sectă protestantă care predică „a doua venire” apropiată a lui Cristos. < Engl. adventism, de la textul adveniat regnum tuum (adventiștii așteaptă venirea lui Cristos pe pămînt). Cuvîntul introdus o dată cu doctrina, de origine americană, la sfîrșitul sec. XIX. – Der. adventist, s. m.

ADVENTÍSM n. Doctrină religioasă care propagă credința în „a doua venire” a lui Hristos pe Pământ. /<germ. Adventismus, engl. adventism

*adventizm n. Secta adventiștilor, întemeĭată la 1831 în Statele Unite de Wiliam Miller (născut la sfîrșitu sec. 18 în Pitsfield), care anunță, ca un nebun orĭ șarlatan, a doŭa sosire (lat. adventus) a luĭ Hristos la 14 April 1844 și alese Sîmbăta în locu Duminiciĭ, ceĭa ce pricinuĭește o zădarnică turburare [!] în lumea creștinească.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

adventísm s. n. Sectă creștină, întemeiată în jurul anilor 1830 de predicatorul baptist William Miller, care socotește că sensul vieții și datoria omului pe pământ sunt să aștepte a doua venire a lui Iisus Hristos, care va avea loc curând, când se va întemeia împărăția de 1000 de ani. ♦ Adventiști creștini = subsectă adventistă care susține că după mileniul de domnie hristică toți păcătoșii din lume vor fi nimiciți. ♦ Adventiști evanghelici = subsectă adventistă care susține nemurirea. ♦ Adventiști de ziua a șaptea = subsectă adventistă înființată de Ellen White (1827-1917), constituind ramura cea mai fanatică și uneori cea mai agresivă a adventiștilor, care consideră ziua a șaptea din Geneză (ziua de odihnă) sâmbăta; sabatiști. ♦ Adventiști reformiști = adventiști care refuză orice muncă în zi de sâmbătă, precum și serviciul militar. – Din. engl. adventism, germ. Adventismus.

Intrare: adventism
adventism substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adventism adventismul
plural
genitiv-dativ singular adventism adventismului
plural
vocativ singular
plural