ADULÁRE, adulări, s. f. Faptul de a adula; lingușire, flatare (servilă), adulație. – V. adula.

ADULÁRE, adulări, s. f. Faptul de a adula; lingușire, flatare (servilă), adulație. – V. adula.

ADULÁRE, adulări, s. f. Acțiunea de a adula; lingușire josnică.

ADULÁRE, adulări, s. f. Faptul de a adula; lingușire josnică.

aduláre s. f., g.-d. art. adulắrii; pl. adulắri

aduláre s. f., g.-d. art. adulării; pl. adulări

aduláre sf [At: DA / PI: -lări / E: adula] 1 Manifestare a admirației pentru cineva. 2 (Psi) Flatare. 3 Lingușire.

ADULÁRE s. v. adulație.

ADULÁRE s.f. Faptul de a adula; adulație. [< adula].

ADULÁ, adulez, vb. I. Tranz. A linguși, a flata pe cineva (în chip servil). – Din fr. aduler, lat. adulari.

ADULÁ, adulez, vb. I. Tranz. A linguși, a flata pe cineva (în chip servil). – Din fr. aduler, lat. adulari.

ADULÁ, adulez, vb. I. Tranz. (Rar) A linguși pe cineva în chip josnic (din interes). Curtenii adulau pe monarh.

ADULÁ, adulez, vb. I. Tranz. A linguși pe cineva în chip josnic (din interes). – Fr. aduler (lat. lit. adulari).

adulá (a ~) vb., ind. prez. 3 aduleáză

adulá vb., ind. prez. 1 sg. aduléz, 3 sg. și pl. aduleáză

adulár s. n., pl. aduláre

adulá vt [At: TEODOREANU, L. 428 / Pzi: -léz / E: fr aduler, it adulare, lat adulor, -ori] 1 A manifesta admirație (deosebită) pentru cineva. 2 (Psi) A flata pe cineva. 3 A linguși.

adulár sn [At: DN³ / PI: ? / E: fr adulaire] (Glg) Varietate de ortoză, transparentă, incoloră, cu reflexe argintii.

ADULÁ vb. I. tr. A linguși, a flata în chip josnic, servil pe cineva. [< fr. aduler, cf. lat. adulari].

ADULÁR s.n. (Geol.) Varietate de ortoză, transparentă, incoloră, cu reflexe argintii. [< fr. adulaire].