10 definiții pentru adula


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

adula vt [At: TEODOREANU, L. 428 / Pzi: ~léz / E: fr aduler, it adulare, lat adulor, -ori] 1 A manifesta admirație (deosebită) pentru cineva. 2 (Psi) A flata pe cineva. 3 A linguși.

ADULÁ, adulez, vb. I. Tranz. A linguși, a flata pe cineva (în chip servil). – Din fr. aduler, lat. adulari.

ADULÁ, adulez, vb. I. Tranz. A linguși, a flata pe cineva (în chip servil). – Din fr. aduler, lat. adulari.

ADULÁ, adulez, vb. I. Tranz. (Rar) A linguși pe cineva în chip josnic (din interes). Curtenii adulau pe monarh.

ADULÁ, adulez, vb. I. Tranz. A linguși pe cineva în chip josnic (din interes). – Fr. aduler (lat. lit. adulari).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

adulá (a ~) vb., ind. prez. 3 aduleáză

ADULÁ vb. I. tr. A linguși, a flata în chip josnic, servil pe cineva. [< fr. aduler, cf. lat. adulari].

ADULÁ vb. tr. a linguși, a flata în chip servil. (< fr. aduler, lat. adulari)

A ADULÁ ~éz tranz. (persoane) A lăuda în mod exagerat (pentru a căpăta o favoare); a măguli; a linguși; a flata. /<fr. aduler, lat. adulari

*aduléz v. tr. (lat. adúlor, -ári). Lingușesc.

adulá vb., ind. prez. 1 sg. aduléz, 3 sg. și pl. aduleáză

Intrare: adula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adula
  • adulare
  • adulat
  • adulatu‑
  • adulând
  • adulându‑
singular plural
  • adulea
  • adulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adulez
(să)
  • adulez
  • adulam
  • adulai
  • adulasem
a II-a (tu)
  • adulezi
(să)
  • adulezi
  • adulai
  • adulași
  • adulaseși
a III-a (el, ea)
  • adulea
(să)
  • aduleze
  • adula
  • adulă
  • adulase
plural I (noi)
  • adulăm
(să)
  • adulăm
  • adulam
  • adularăm
  • adulaserăm
  • adulasem
a II-a (voi)
  • adulați
(să)
  • adulați
  • adulați
  • adularăți
  • adulaserăți
  • adulaseți
a III-a (ei, ele)
  • adulea
(să)
  • aduleze
  • adulau
  • adula
  • adulaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

adula

etimologie: