11 definiții pentru adulație

aduláție sf vz adulare

ADULÁȚIE, adulații, s. f. Adulare. – Din fr. adulation, lat. adulatio.

ADULÁȚIE, adulații, s. f. Adulare. – Din fr. adulation, lat. adulatio.

aduláție (-ți-e) s. f., art. aduláția (-ți-a), g.-d. art. aduláției; pl. aduláții, art. aduláțiile (-ți-i-)

aduláție s. f. (sil. -ți-e), art. aduláția (sil. -ți-a), g.-d. art. aduláției; pl. aduláții, art. aduláțiile (sil. -ți-i-)

ADULÁȚIE s.f. Lingușire, flatare, adulare. [Gen. -iei, var. adulațiune s.f. / cf. fr. adulation, lat. adulatio].

ADULÁȚIE s. f. adulare. (< fr. adulation, lat. adulatio)

ADULÁȚIE ~i f. Lingușire servilă. [G.-D. adulației; Sil. -ți-e] /<fr. adulation, lat. adulatio, ~onis

adulați(un)e f. lingușire servilă.

*adulațiúne f. (lat. adulátio, -ónis). Lingușire. – Și -áție.

Intrare: adulație
adulație substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adulație adulația
plural adulații adulațiile
genitiv-dativ singular adulații adulației
plural adulații adulațiilor
vocativ singular
plural