11 definiții pentru adormitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

adormitor, ~oare a [At: ISPIRESCU, L. 106/ V: (reg) adur- / Pl: ~i, ~oare / E: adormi + -itor] 1 Care adoarme. 2 Care provoacă somn. 3 (Fig) Plictisitor.

ADORMITÓR, -OÁRE, adormitori, -oare, adj. Care adoarme, care provoacă somn. ♦ Fig. Plictisitor, anost, obositor. – Adormi + suf. -tor.

ADORMITÓR, -OÁRE, adormitori, -oare, adj. Care adoarme, care provoacă somn. ♦ Fig. Plictisitor, anost, obositor. – Adormi + suf. -tor.

ADORMITÓR, -OÁRE, adormitori, -oare, adj. Care provoacă somn, care face ca cineva să adoarmă. V. narcotic. În paharul ce dete lui Făt-Frumos amestecă, fără să știe el, niște buruieni adormitoare. ISPIRESCU, L. 106. ◊ (Adverbial) Și mii de glasuri slabe încep sub bolta largă Un cînt frumos și dulce-adormitor sunînd. EMINESCU, O. I 94. ◊ Fig. Plictisitor. Melodie adormitoare.

ADORMITÓR, -OÁRE, adormitori, -oare, adj. Care adoarme. ♦ Fig. Plictisitor. – Din adormi + suf. -(i)tor.

ADORMITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care provoacă somn; care adoarme. Un praf ~. /a adormi + suf. ~tor

adormitor a. care adoarme, care aduce somn: cântec adormitor.

adormitór, -oáre adj. Care te adoarme, plăcut: un cîntec adormitor. Fig. Iron. Plicticos: ce discurs adormitor!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

adormitór adj. m., pl. adormitóri; f. sg. și pl. adormitoáre

adormitór adj. m., pl. adormitóri; f. sg. și pl. adormitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ADORMITÓR adj., s. v. hipnotic, hipnotizant, narcotic, somnifer, soporific.

adormitor adj., s. v. HIPNOTIC. HIPNOTIZANT. NARCOTIC. SOMNIFER. SOPORIFIC.

Intrare: adormitor
adormitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adormitor
  • adormitorul
  • adormitoru‑
  • adormitoare
  • adormitoarea
plural
  • adormitori
  • adormitorii
  • adormitoare
  • adormitoarele
genitiv-dativ singular
  • adormitor
  • adormitorului
  • adormitoare
  • adormitoarei
plural
  • adormitori
  • adormitorilor
  • adormitoare
  • adormitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

adormitor

  • 1. Care adoarme, care provoacă somn.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • În paharul ce dete lui Făt-Frumos amestecă, fără să știe el, niște buruieni adormitoare. ISPIRESCU, L. 106.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Și mii de glasuri slabe încep sub bolta largă Un cînt frumos și dulce-adormitor sunînd. EMINESCU, O. I 94.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Adormi + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09