2 intrări

10 definiții

adogmátic, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr adogmatique] 1-2 a Referitor la dogmatism (1-2). 3-4 a Propriu dogmatismului (1-2). 5-8 smf, a (Adept) al dogmatismului (1-2).

ADOGMÁTIC, -Ă, adogmatici, -e, adj., s. m. și f. (Adept) al adogmatismului. – Din fr. adogmatique.

ADOGMÁTIC, -Ă, adogmatici, -ce, adj., s. m. și f. (Adept) al adogmatismului. – Din fr. adogmatique.

adogmátic adj. m., s. m., pl. adogmátici; adj. f., s. f. adogmátică, pl. adogmátice

adogmátic adj., s. → dogmatic

ADOGMÁTIC, -Ă adj. Referitor la adogmatism, propriu adogmatismului. // s.m. și f. Adept al adogmatismului. [Cf. fr. adogmatique].

ADOGMÁTIC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al adogmatismului. (< fr. adogmatique)

ADOGMÁTIC2 ~ci m. Adept al adogmatismului. /<fr. adogmatique

ADOGMÁTIC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de adogmatism; referitor la adogmatism. /<fr. adogmatique

Intrare: adogmatic (adj.)
adogmatic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adogmatic
  • adogmaticul
  • adogmaticu‑
  • adogmatică
  • adogmatica
plural
  • adogmatici
  • adogmaticii
  • adogmatice
  • adogmaticele
genitiv-dativ singular
  • adogmatic
  • adogmaticului
  • adogmatice
  • adogmaticei
plural
  • adogmatici
  • adogmaticilor
  • adogmatice
  • adogmaticelor
vocativ singular
plural
Intrare: adogmatic (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adogmatic
  • adogmaticul
  • adogmaticu‑
plural
  • adogmatici
  • adogmaticii
genitiv-dativ singular
  • adogmatic
  • adogmaticului
plural
  • adogmatici
  • adogmaticilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)