13 definiții pentru adnotator

adnotatór, -oáre smf a [At: DA ms / PI:-oare/ E: lat adnotator, -oris] 1-2 (Persoană) care adnotează.

ADNOTATÓR, -OÁRE, adnotatori, -oare, s. m. și f. Persoană care adnotează un text. – Adnota + suf. -tor. Cf. lat. adnotator, annotator, fr. annotateur.

ADNOTATÓR, -OÁRE, adnotatori, -oare, s. m. și f. Persoană care adnotează un text. – Adnota + suf. -tor. Cf. lat. adnotator, annotator, fr. annotateur.

ADNOTATÓR, -OÁRE, adnotatori, -oare, s. m. și f. Persoană care adnotează un text.

ADNOTATÓR, -OÁRE, adnotatori, -oare, s. m. și f. Persoană care adnotează un text. – Lat. lit. adnotator.

adnotatór s. m., pl. adnotatóri

adnotatór s. m., pl. adnotatóri

ADNOTATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care adnotează un text. [Cf. lat. adnotator].

ADNOTATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care adnotează un text. (< lat. adnotator)

*adnotatór, -oáre s. Care adnotează. – Rar anot-.

COMENTATÓR, -OÁRE, comentatori, -oare, s. m. și f. Persoană care interpretează o operă literară, istorică etc.; autor de comentarii. V. adnotator. Note explicative a faptelor, culese prin. cei mai renumiți comentatori ai lui Herodot. ODOBESCU, S. II 491.

adnotatoáre s. f., g.-d. art. adnotatoárei; pl. adnotatoáre

adnotatoáre s. f., g.-d. art. adnotatoárei; pl. adnotatoáre

Intrare: adnotator
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adnotator adnotatorul
plural adnotatori adnotatorii
genitiv-dativ singular adnotator adnotatorului
plural adnotatori adnotatorilor
vocativ singular
plural