17 definiții pentru administrație administrațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

administrație sf [At: URICARIUL XXIL, 447/2 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr administration, lat administrativus, rs администрация] 1-2 Administrare (1-2). 3 Totalitatea organelor administrative ale unui stat. 4 Secție a unei instituții, însărcinată cu administrarea acelei instituții. 5 (Îs) ~ de stat Formă de activitate (executivă și de dispoziție) a statului pentru realizarea funcțiilor sale. 6 (Îas) Totalitatea organelor de stat prin care se realizează această activitate. 7 (Îs) Consiliu de ~ Consiliu însărcinat cu conducerea unei întreprinderi sau instituții. 8 Parte a armatei care se ocupă cu organizarea, întreținerea, completarea și mobilizarea forțelor armate, precum și cu probleme referitoare[1] la ordinea interioară a trupelor. 9 Conducerea politică și administrativă a unui stat sau a unei regiuni (ocupate), exercitată de militarii ocupanți. corectată

  1. referioare → referitoare — Ladislau Strifler

ADMINISTRÁȚIE, administrații, s. f. 1. Totalitatea organelor administrative ale unui stat; secție a unei instituții însărcinată cu administrarea acelei instituții. ◊ Administrație de stat = totalitatea instituțiilor care asigură funcționarea statului. Consiliu de administrație = organ colegial însărcinat cu administrarea unei întreprinderi sau a unei instituții. Administrație locală = consiliul municipal, orășenesc sau comunal, împreună cu primarul și (sau) prefectul. Administrație militară = parte a armatei care se ocupă cu organizarea, întreținerea, completarea și mobilizarea forțelor armate; conducere politică și administrativă a unui stat, a unei regiuni etc. (ocupate), exercitată de militarii ocupanți. – Din (1) fr. administration, lat. administratio, (2) rus. administrațiia.[1]

  1. Comentariu: Numărul (2) care apare doar la etimologie, nu și în interiorul definiției, se referă la Administrație militară (acest sens provine din limba rusă). — gall

ADMINISTRÁȚIE, administrații, s. f. 1. Totalitatea organelor administrative ale unui stat; secție a unei instituții însărcinată cu administrarea acelei instituții. ◊ Administrație de stat = a) formă de activitate (executivă și de dispoziție) a statului pentru realizarea funcțiilor sale; b) totalitatea organelor de stat prin care se desfășoară această activitate. Consiliu de administrație = organ colegial însărcinat cu administrarea unei întreprinderi sau a unei instituții. 2. Parte a armatei care se ocupă cu organizarea, întreținerea, completarea și mobilizarea forțelor armate, precum și cu probleme privitoare la ordinea interioară a trupelor. ♦ Conducerea politică-administrativă a unui stat, a unei regiuni etc. (ocupate), exercitată de militarii ocupanți. – Din (1) fr. administration, lat. administratio, (2) rus. administrațiia.

ADMINISTRÁȚIE, administrații, s. f. 1. Totalitatea organelor administrative ale unui stat; secție a unei instituții. Însărcinată cu administrarea ei. Dreptul de a folosi limba maternă în administrație și justiție, participarea efectivă, bazată pe deplina egalitate în drepturi a naționalităților conlocuitoare și a organizațiilor lor democratice, la viața politică – toate acestea caracterizează politica națională a Republicii Populare Romîne. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 139. ◊ Școală de administrație = școală în care se formează cadrele de specialitate în domeniul administrativ. Administrație financiară = instituție de care depindeau, în vechiul regim, percepțiile și care conducea o circumscripție financiară, avînd atribuția de a face încasările și plățile statului. 2. (În regimul capitalist) Consiliu de administrație = comitet (reprezentînd de obicei numai pe marii acționari) însărcinat cu conducerea unei societăți industriale sau comerciale pe acțiuni. Marile industrii monopoliste își trimit reprezentanții lor în consiliile de administrație. 3. (Învechit) Diviziune organizatorică în armată, care se ocupa de hrana și îmbrăcămintea trupei. Ofițer de administrație. – Pronunțat: -ți-e.

ADMINISTRÁȚIE, administrații, s. f. 1. Totalitatea organelor administrative ale unui stat; secție a unei instituții însărcinată cu administrarea acelei instituții. ◊ (Ieșit din uz) Administrație financiară = instituție care conducea o circumscripție financiară, făcând încasările și plățile statului. Consiliu de administrație = comitet însărcinat cu conducerea unei societăți industriale sau comerciale capitaliste pe acțiuni. 2. (Înv.) Diviziune organizatorică în armată, care se ocupa de hrana și îmbrăcămintea trupei. – (1) Fr. administration (lat. lit. administratio, -onis), (2) rus. administrațija.

ADMINISTRÁȚIE s.f. Ansamblul organelor executive și de dispoziție ale statului; personalul de conducere al unei întreprinderi, al unei instituții etc. ◊ Consiliu de administrație = consiliu însărcinat cu conducerea unei societăți pe acțiuni. ♦ Serviciu al armatei care avea în sarcină hrana și îmbrăcămintea trupelor. [Gen. -iei, var. administrațiune s.f. / cf. rus. administrațiia, fr. administration, it. amministrazione, lat. administratio].

ADMINISTRÁȚIE s. f. 1. ansamblul organelor executive și de dispoziție ale statului; personalul de conducere al unei întreprinderi, instituții etc. ◊ consiliu de ~ = consiliu însărcinat cu conducerea unei societăți pe acțiuni. 2. serviciu al armatei care avea în sarcină hrana și îmbrăcămintea trupelor. (< fr. administration, lat. administratio, /2/ rus. administrațiia)

ADMINISTRÁȚIE ~i f. 1) Totalitate a organelor care administrează un stat. ~ centrală. 2) Organ de conducere al unei întreprinderi sau al unei instituții; direcție; cârmuire. 3) Totalitate a puterilor de guvernământ asupra unui teritoriu fără a avea dreptul de a dispune de acesta. [G.-D. administrației; Sil. -ți-e] /<fr. administration, lat. administratio, ~onis

administrațiune sf vz administrație

ADMINISTRAȚIÚNE s.f. v. administrație.

administrați(un)e f. 1. conducerea afacerilor publice sau particulare; 2. funcționarii însărcinați cu conducerea unui serviciu: administrațiunea poștelor; 3. totalitatea serviciilor publice menite a pune în execuțiune legile și actele guvernului.

*administrațiúne f. (lat. administrátio, -ónis). Acțiunea de a administra, de a mînui averea uneĭ case, uneĭ instituțiunĭ saŭ unuĭ stat. Ramură a unuĭ serviciŭ public (aceĭa care îngrijește de partea materială: hrană, îmbrăcăminte, edificiĭ, căĭ). Acel serviciŭ al armateĭ care se ocupă de hrană, îmbrăcăminte, contabilitate ș. a.: ofițer de administrațiune. Funcționariĭ administrativĭ: toată administrațiunea. Consiliŭ de administrațiune, ceĭ ce supraveghează aplicarea statutelor și mersu uneĭ societățĭ din care fac parte. – Și -áție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

administráție (-ți-e) s. f., art. administráția (-ți-a), g.-d. art. administráției; pl. administráții, art. administráțiile (-ți-i-)

administráție s. f. (sil. -ți-e), art. administráția (sil. -ți-a), g.-d. art. administráției; pl. administráții, art. administráțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ADMINISTRÁȚIE s. 1. administrare, cârmuire, conducere, gospodărire, (înv. și pop.) oblăduire, (înv.) chiverniseală, chivernisire, isprăvnicie, ocârmuire. (Sub ~ lui.) 2. (înv.) calem. (Lucrează în ~.) 3. (MIL.) intendență. (Ofițer de ~.) 4. (FIN.) administrație financiară = percepție, (reg.) perceptorat, (Transilv.) perceptorie.

ADMINISTRAȚIE s. 1. administrare, cîrmuire, conducere, gospodărire, (înv. și pop.) oblăduire, (înv.) chiverniseală, chivernisire, isprăvnicie, ocîrmuire. (Sub ~ lui.) 2. (înv.) calem. (Lucrează în ~.) 3. (MIL.) intendență. (Ofițer de ~.) 4. administrație financiară = percepție, (reg.) perceptorat, (Transilv.) perceptorie.

Intrare: administrație
administrație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • administrație
  • administrația
plural
  • administrații
  • administrațiile
genitiv-dativ singular
  • administrații
  • administrației
plural
  • administrații
  • administrațiilor
vocativ singular
plural
administrațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • administrațiune
  • administrațiunea
plural
  • administrațiuni
  • administrațiunile
genitiv-dativ singular
  • administrațiuni
  • administrațiunii
plural
  • administrațiuni
  • administrațiunilor
vocativ singular
plural

administrație administrațiune

  • 1. Totalitatea organelor administrative ale unui stat; secție a unei instituții însărcinată cu administrarea acelei instituții.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Dreptul de a folosi limba maternă în administrație și justiție, participarea efectivă, bazată pe deplina egalitate în drepturi a naționalităților conlocuitoare și a organizațiilor lor democratice, la viața politică – toate acestea caracterizează politica națională a Republicii Populare Romîne. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 139.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Școală de administrație = școală în care se formează cadrele de specialitate în domeniul administrativ.
      surse: DLRLC
    • 1.2. Administrație financiară = instituție de care depindeau, în vechiul regim, percepțiile și care conducea o circumscripție financiară, având atribuția de a face încasările și plățile statului.
      surse: DLRLC
    • 1.3. Administrație de stat = totalitatea instituțiilor care asigură funcționarea statului.
      surse: DEX '09
    • 1.4. Consiliu de administrație = organ colegial însărcinat cu administrarea unei întreprinderi sau a unei instituții.
      surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Marile industrii monopoliste își trimit reprezentanții lor în consiliile de administrație.
        surse: DLRLC
    • 1.5. Administrație locală = consiliul municipal, orășenesc sau comunal, împreună cu primarul și (sau) prefectul.
      surse: DEX '09
    • 1.6. Administrație militară = parte a armatei care se ocupă cu organizarea, întreținerea, completarea și mobilizarea forțelor armate; conducere politică și administrativă a unui stat, a unei regiuni etc. (ocupate), exercitată de militarii ocupanți.
      surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Ofițer de administrație.
        surse: DLRLC

etimologie: