2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

adiționát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: adiționa] 1 (Mat) Adunare. 2 Adăugare. 3 (Fig) Strângere.

adiționat2, ~ă a [At: DEX2 / P: ~ți-o~ / Pl: ~ați, ~e / E: adiționa] 1 (Mat) Adunat. 2 Adăugat. 3 (Fig) Strâns.

ADIȚIONÁT, -Ă, adiționați, -te, adj. Adunat, adăugat. [Pr.: -ți-o-] – V. adiționa.

ADIȚIONÁT, -Ă, adiționați, -te, adj. Adunat, adăugat. [Pr.: -ti-o-] – V. adiționa.

adiționa vt [At: DA ms / P: ~ți-o- / Pzi: ~nez / E: fr aditionner, it addizionare] 1 (Mat) A aduna. 2 A adăuga. 3 (Fig) A strânge.

ADIȚIONÁ, adiționez, vb. I. Tranz. A aduna, a adăuga. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. additionner.

ADIȚIONÁ, adiționez, vb. I. Tranz. A aduna, a adăuga. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. additionner.

ADIȚIONÁ, adiționez, vb. I. Tranz. (Aritm.; rar) A aduna. – Pronunțat: -ți-o-.

ADIȚIONÁ, adiționez, vb. I. Tranz. (Aritm.) A aduna. [Pr.: -ți-o-] – Fr. additionner.

ADIȚIONÁ vb. I. tr. (Rar) A aduna. [Pron. -ți-o-. / < fr. additionner].

ADIȚIONÁ vb. tr. a aduna. (< fr. additionner)

A ADIȚIONÁ ~éz tranz. mat. rar A supune unei operații de adunare; a aduna; a suma. /<fr. additionner

*adiționéz v. tr. (d. adițiune; fr. additionner). Aritm. Adun.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

adiționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 adiționeáză

adiționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. adiționéz, 3 sg. și pl. adiționeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ADIȚIONÁ vb. v. aduna, totaliza.

adiționa vb. v. ADUNA. TOTALIZA.

Intrare: adiționat
adiționat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adiționat
  • adiționatul
  • adiționatu‑
  • adiționa
  • adiționata
plural
  • adiționați
  • adiționații
  • adiționate
  • adiționatele
genitiv-dativ singular
  • adiționat
  • adiționatului
  • adiționate
  • adiționatei
plural
  • adiționați
  • adiționaților
  • adiționate
  • adiționatelor
vocativ singular
plural
Intrare: adiționa
  • silabație: -ți-o-na
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adiționa
  • adiționare
  • adiționat
  • adiționatu‑
  • adiționând
  • adiționându‑
singular plural
  • adiționea
  • adiționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adiționez
(să)
  • adiționez
  • adiționam
  • adiționai
  • adiționasem
a II-a (tu)
  • adiționezi
(să)
  • adiționezi
  • adiționai
  • adiționași
  • adiționaseși
a III-a (el, ea)
  • adiționea
(să)
  • adiționeze
  • adiționa
  • adiționă
  • adiționase
plural I (noi)
  • adiționăm
(să)
  • adiționăm
  • adiționam
  • adiționarăm
  • adiționaserăm
  • adiționasem
a II-a (voi)
  • adiționați
(să)
  • adiționați
  • adiționați
  • adiționarăți
  • adiționaserăți
  • adiționaseți
a III-a (ei, ele)
  • adiționea
(să)
  • adiționeze
  • adiționau
  • adiționa
  • adiționaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

adiționat

etimologie:

  • vezi adiționa
    surse: DEX '98 DEX '09

adiționa

etimologie: