2 intrări

18 definiții

adiționát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: adiționa] 1 (Mat) Adunare. 2 Adăugare. 3 (Fig) Strângere.

adiționát2, ~ă a [At: DEX2 / P: -ți-o- / Pl: ~ați, -e / E: adiționa] 1 (Mat) Adunat. 2 Adăugat. 3 (Fig) Strâns.

ADIȚIONÁT, -Ă, adiționați, -te, adj. Adunat, adăugat. [Pr.: -ți-o-] – V. adiționa.

ADIȚIONÁT, -Ă, adiționați, -te, adj. Adunat, adăugat. [Pr.: -ti-o-] – V. adiționa.

adiționá vt [At: DA ms / P: -ți-o- / Pzi: -néz / E: fr aditionner, it addizionare] 1 (Mat) A aduna. 2 A adăuga. 3 (Fig) A strânge.

ADIȚIONÁ, adiționez, vb. I. Tranz. A aduna, a adăuga. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. additionner.

ADIȚIONÁ, adiționez, vb. I. Tranz. A aduna, a adăuga. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. additionner.

ADIȚIONÁ, adiționez, vb. I. Tranz. (Aritm.; rar) A aduna. – Pronunțat: -ți-o-.

ADIȚIONÁ, adiționez, vb. I. Tranz. (Aritm.) A aduna. [Pr.: -ți-o-] – Fr. additionner.

adiționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 adiționeáză

adiționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. adiționéz, 3 sg. și pl. adiționeáză

ADIȚIONÁ vb. v. aduna, totaliza.

ADIȚIONÁ vb. I. tr. (Rar) A aduna. [Pron. -ți-o-. / < fr. additionner].

ADIȚIONÁ vb. tr. a aduna. (< fr. additionner)

A ADIȚIONÁ ~éz tranz. mat. rar A supune unei operații de adunare; a aduna; a suma. /<fr. additionner

*adiționéz v. tr. (d. adițiune; fr. additionner). Aritm. Adun.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

adiționá vb. v. ADUNA. TOTALIZA.

Intrare: adiționat
adiționat
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adiționat adiționatul adiționa adiționata
plural adiționați adiționații adiționate adiționatele
genitiv-dativ singular adiționat adiționatului adiționate adiționatei
plural adiționați adiționaților adiționate adiționatelor
vocativ singular
plural
Intrare: adiționa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adiționa adiționare adiționat adiționând singular plural
adiționea adiționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adiționez (să) adiționez adiționam adiționai adiționasem
a II-a (tu) adiționezi (să) adiționezi adiționai adiționași adiționaseși
a III-a (el, ea) adiționea (să) adiționeze adiționa adiționă adiționase
plural I (noi) adiționăm (să) adiționăm adiționam adiționarăm adiționaserăm, adiționasem*
a II-a (voi) adiționați (să) adiționați adiționați adiționarăți adiționaserăți, adiționaseți*
a III-a (ei, ele) adiționea (să) adiționeze adiționau adiționa adiționaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)