2 intrări

19 definiții

adăstáre sf [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 53 / Pl: ~tări / E: adăsta] (Înv) 1 Așteptare Si: adăstat1. 2 (Îs) Loc de ~ Anticameră.

ADĂSTÁRE s. f. (Înv. și reg.) Faptul de a adăsta.V. adăsta.

ADĂSTÁRE s. f. (Înv. și reg.) Faptul de a adăsta.V. adăsta.

ADĂSTÁRE s. f. (Învechit, astăzi poetic) Faptul de a adăsta; așteptare. Această sală... slujea întotdauna ca loc de adăstare pentru cei ce voiau să intre la chiliile neamului domnesc. ODOBESCU, S. I 128.

ADĂSTÁRE s. f. (Înv. și reg.) Faptul de a adăsta.

adăstáre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. adăstắrii

adăstáre s. f., g.-d. art. adăstării; pl. adăstări

adăstá vt [At: COD. VOR.2 78v/4 / Pzi: adast, adăstez, adast / E: lat ad-astare] (Înv.) 1 A aștepta. 2 (Pop; îe) A ~ ca mortul colacul A aștepta cu nerăbdare.

ADĂSTÁ, adắst, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A aștepta. [Prez. ind. și: adást] – Lat. ad-astare.

ADĂSTÁ, adắst, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A aștepta. [Prez. ind. și: adást] – Lat. ad-astare.

ADĂSTÁ, adắst, vb. I. Tranz. (Învechit, astăzi poetic) A aștepta. Departe, pe țărmul stîncos dobrogean, Vapoarele-adastă semnalul. FRUNZĂ, în POEZ. N. 223. Chiajna... adăsta pe boierii moldoveni într-un falnic cort rotat de covor alb. ODOBESCU, S. I 173. ◊ Absol. Apoi, fără să mai adaste... își strînse sculele și le rîndui la ascunzătoarea lor obișnuită. SADOVEANU, N. F. 103. Sună Someșul în vale, Pe Feleac – pustiu urcușul... Cată-n zare catedrale Și adastă, tot adastă. BENIUC, A. R. 37.

ADĂSTÁ, adắst, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A aștepta. [Prez. ind. și: adást] – Lat. ad-astare.

adăstá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. adắst, 2 sg. adắști, 3 adástă; conj. prez. 3 să adáste

adăstá vb., ind. prez. 1 sg. adăst, 2 sg. adăști, 3 sg. și pl. adástă, conj. prez. 3 sg. și pl. adáste

ADĂSTÁ vb. v. aștepta.

adăstá (-ást, -át), vb. – A aștepta. – Mr. adastu. < Lat. ădastāre „a fi prezent” (Pușcariu 22; REW 148; DAR), care nu trebuie confundat cu lat. adastare „a grăbi” (REW 3990), de origine germanică. Se remarcă tendința de a conjuga eu adăstez.

adăstà v. a aștepta cu nerăbdare. [Lat. ADASTARE].

adắst, a v. tr. (lat. adastare din ad-ad-stare; pv. adastar, a se grăbi. – Adăst, adăștĭ, adastă; să adăste și să adaste), Aștept.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: adăsta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adăsta adăstare adăstat adăstând singular plural
adastă adăstați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adăst, adast (să) adăst, adast adăstam adăstai adăstasem
a II-a (tu) adăști, adaști (să) adăști, adaști adăstai adăstași adăstaseși
a III-a (el, ea) adastă (să) adăste, adaste adăsta adăstă adăstase
plural I (noi) adăstăm (să) adăstăm adăstam adăstarăm adăstaserăm, adăstasem*
a II-a (voi) adăstați (să) adăstați adăstați adăstarăți adăstaserăți, adăstaseți*
a III-a (ei, ele) adastă (să) adăste, adaste adăstau adăsta adăstaseră
Intrare: adăstare
adăstare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adăstare adăstarea
plural adăstări adăstările
genitiv-dativ singular adăstări adăstării
plural adăstări adăstărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)