11 definiții pentru adăsta


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

adăsta vt [At: COD. VOR.2 78v/4 / Pzi: adast, adăstez, adast / E: lat ad-astare] (Îm) 1 A aștepta. 2 (Pop; îe) A ~ ca mortul colacul A aștepta cu nerăbdare.

ADĂSTÁ, adắst, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A aștepta. [Prez. ind. și: adást] – Lat. ad-astare.

ADĂSTÁ, adắst, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A aștepta. [Prez. ind. și: adást] – Lat. ad-astare.

ADĂSTÁ, adắst, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A aștepta. [Prez. ind. și: adást] – Lat. ad-astare.

ADĂSTÁ, adắst, vb. I. Tranz. (Învechit, astăzi poetic) A aștepta. Departe, pe țărmul stîncos dobrogean, Vapoarele-adastă semnalul. FRUNZĂ, în POEZ. N. 223. Chiajna... adăsta pe boierii moldoveni într-un falnic cort rotat de covor alb. ODOBESCU, S. I 173. ◊ Absol. Apoi, fără să mai adaste... își strînse sculele și le rîndui la ascunzătoarea lor obișnuită. SADOVEANU, N. F. 103. Sună Someșul în vale, Pe Feleac – pustiu urcușul... Cată-n zare catedrale Și adastă, tot adastă. BENIUC, A. R. 37.

adăstà v. a aștepta cu nerăbdare. [Lat. ADASTARE].

adắst, a v. tr. (lat. adastare din ad-ad-stare; pv. adastar, a se grăbi. – Adăst, adăștĭ, adastă; să adăste și să adaste), Aștept.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

adăstá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. adắst, 2 sg. adắști, 3 adástă; conj. prez. 3 să adáste

adăstá vb., ind. prez. 1 sg. adăst, 2 sg. adăști, 3 sg. și pl. adástă, conj. prez. 3 sg. și pl. adáste

adăst, -dăști 2, -dastă 3, -daste 3 conj.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ADĂSTÁ vb. v. aștepta.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

adăstá (-ást, -át), vb. – A aștepta. – Mr. adastu. < Lat. ădastāre „a fi prezent” (Pușcariu 22; REW 148; DAR), care nu trebuie confundat cu lat. adastare „a grăbi” (REW 3990), de origine germanică. Se remarcă tendința de a conjuga eu adăstez.

Intrare: adăsta
verb (VT70)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adăsta
  • adăstare
  • adăstat
  • adăstatu‑
  • adăstând
  • adăstându‑
singular plural
  • adastă
  • adăstați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adăst
  • adast
(să)
  • adăst
  • adast
  • adăstam
  • adăstai
  • adăstasem
a II-a (tu)
  • adăști
  • adaști
(să)
  • adăști
  • adaști
  • adăstai
  • adăstași
  • adăstaseși
a III-a (el, ea)
  • adastă
(să)
  • adăste
  • adaste
  • adăsta
  • adăstă
  • adăstase
plural I (noi)
  • adăstăm
(să)
  • adăstăm
  • adăstam
  • adăstarăm
  • adăstaserăm
  • adăstasem
a II-a (voi)
  • adăstați
(să)
  • adăstați
  • adăstați
  • adăstarăți
  • adăstaserăți
  • adăstaseți
a III-a (ei, ele)
  • adastă
(să)
  • adăste
  • adaste
  • adăstau
  • adăsta
  • adăstaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

adăsta

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Departe, pe țărmul stîncos dobrogean, Vapoarele-adastă semnalul. FRUNZĂ, în POEZ. N. 223.
      surse: DLRLC
    • Chiajna... adăsta pe boierii moldoveni într-un falnic cort rotat de covor alb. ODOBESCU, S. I 173.
      surse: DLRLC
    • absolut Apoi, fără să mai adaste... își strînse sculele și le rîndui la ascunzătoarea lor obișnuită. SADOVEANU, N. F. 103.
      surse: DLRLC
    • absolut Sună Someșul în vale, Pe Feleac – pustiu urcușul... Cată-n zare catedrale Și adastă, tot adastă. BENIUC, A. R. 37.
      surse: DLRLC

etimologie: