2 intrări

23 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

adăpostíre sf [At: MINEIUL (1776), 892/2 / Pl: ~ri / E: adăposti] 1 Punere într-un loc ferit Si: adăpostit1. 2 Pripășire (1). 3 (Înv; ccr) Adăpost (1).

ADĂPOSTÍRE s. f. Acțiunea de a (se) adăposti și rezultatul ei. – V. adăposti.

ADĂPOSTÍRE s. f. Acțiunea de a (se) adăposti și rezultatul ei. – V. adăposti.

ADĂPOSTÍRE S. f. Acțiunea de a (se) adăposti și rezultatul ei; punere la adăpost, apărare, ocrotire. Pentru adăpostirea lor... zidi... și un turn de piatră. NEGRUZZI, S. I 213. ♦ Adăpost, azil, refugiu. Pe Andrei Băthory... îl ucise un săcui la care ceruse adăpostire. ISPIRESCU, M. V. 44. Codrii... au a-i da adăpostire De necazul vreunui tiran. CONACHI, P. 263.

ADĂPOSTÍRE s. f. Acțiunea de a (se) adăposti și rezultatul ei; adăpost.

adăpostíre s. f., g.-d. art. adăpostírii

adăpostíre s. f., g.-d. art. adăpostírii; pl. adăpostíri

ADĂPOSTÍRE s. v. găzduire.

adăpostí [At: CORESI, ap. GCR I, 9/32 / Pzi: -tesc și (înv) adăpostez / E: adăpost] 1-2 vtr A (se) pune într-un loc ferit. 3 vr A-și găsi un refugiu Si: a se pripăși (1).

ADĂPOSTÍ, adăpostesc, vb. IV. Tranz. A pune, a ține la adăpost. ♦ Refl. A se așeza, a se ascunde într-un loc ferit; a-și găsi refugiu, a se pripăși. – Din adăpost.

ADĂPOSTÍ, adăpostesc, vb. IV. Tranz. A pune, a ține la adăpost. ♦ Refl. A se așeza, a se ascunde într-un loc ferit; a-și găsi refugiu, a se pripăși. – Din adăpost.

ADĂPOSTÍ, adăpostesc, vb. IV. 1. Tranz. A duce, a pune, a ține la adăpost. V. găzdui. Am chemat alți oaspeți... Și i-am adăpostit în casă. BENIUC, V. 140. N-avea destule grajduri... unde să-și adăpostească atîta sumedenie de vite. ISPIRESCU, U. 41. Frate Pepelea, n-am unde să te adăpostesc. ALECSANDRI, T. I 449. ◊ Fig. O firmă... lipită pe geamul unei căsuțe vestește că stația balneară adăpostește între zidurile ei un ceasornicar. IBRĂILEANU, A. 37. 2. Refl. A se așeza într-un loc ferit, a-și găsi refugiu, adăpost. În fîn... o mulțime de șerpi se adăpostiseră peste iarnă. RETEGANUL, P. I 3. [Oamenii] în timpii perioadei glaciare a Europei se adăposteau în peșterile de la Madeleine. ODOBESCU, S. III 79. ◊ Fig. Cîteva căsuțe albe se adăpostesc la umbra brazilor cari le-au văzut înălțîndu-se. RUSSO, O. 105.

ADĂPOSTÍ, adăpostesc, vb. IV. Tranz. A pune, a ține la adăpost. ♦ Refl. A se așeza, a se ascunde într-un loc ferit. – Din adăpost.

adăpostí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adăpostésc, imperf. 3 sg. adăposteá; conj. prez. 3 să adăposteáscă

adăpostí vb. (sil. -pos-ti), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adăpostésc, imperf. 3 sg. adăposteá; conj. prez. 3 sg. și pl. adăposteáscă

ADĂPOSTÍ vb. 1. v. găzdui. 2. (pop.) a se sălășlui, (reg.) a se scuti. (S-a ~ de ploaie într-o colibă.)

A SE ADĂPOSTÍ mă ~ésc intranz. A-și găsi adăpost; a se aciua; a se oploși; a se pripăși. /Din adăpost

A ADĂPOSTÍ ~ésc tranz. (ființe) A face să se adăpostească; a pripăși; a oploși. /Din adăpost

adăpostì v. 1. a pune la adăpost, la loc sigur; 2. a găsi adăpost, a scăpa.

Intrare: adăposti
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adăposti adăpostire adăpostit adăpostind singular plural
adăpostește adăpostiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adăpostesc (să) adăpostesc adăposteam adăpostii adăpostisem
a II-a (tu) adăpostești (să) adăpostești adăposteai adăpostiși adăpostiseși
a III-a (el, ea) adăpostește (să) adăpostească adăpostea adăposti adăpostise
plural I (noi) adăpostim (să) adăpostim adăposteam adăpostirăm adăpostiserăm, adăpostisem*
a II-a (voi) adăpostiți (să) adăpostiți adăposteați adăpostirăți adăpostiserăți, adăpostiseți*
a III-a (ei, ele) adăpostesc (să) adăpostească adăposteau adăposti adăpostiseră
Intrare: adăpostire
adăpostire substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adăpostire adăpostirea
plural adăpostiri adăpostirile
genitiv-dativ singular adăpostiri adăpostirii
plural adăpostiri adăpostirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)