13 definiții pentru acuzație

acuzáție sf [At: DA / V: (înv) -țiúne / Pl: -ii / E: fr accusation, lat accusatio] 1 Acuzare (1). 2 (Înv) Acuzare (3).

ACUZÁȚIE, acuzații, s. f. Acuzare, învinuire, învinovățire. – Din fr. accusation, lat. accusatio.

ACUZÁȚIE, acuzații, s. f. Acuzare, învinuire, învinovățire. – Din fr. accusation, lat. accusatio.

ACUZÁȚIE, acuzații, s. f. Acuzare, învinovățire. – Pronunțat: -ți-e.

ACUZÁȚIE, acuzații, s. f. Acuzare, învinuire. – Fr. accusation (lat. lit. accusatio, -onis).

acuzáție (-ți-e) s. f., art. acuzáția (-ți-a), g.-d. art. acuzáției; pl. acuzáții, art. acuzáțiile (-ți-i-)

acuzáție s. f. (sil. -ți-e), art. acuzáția (sil. -ți-a), g.-d. art. acuzáției; pl. acuzáții, art. acuzáțiile (sil. -ți-i-)

ACUZÁȚIE s. 1. acuzare, învinovățire, învinuire, (livr.) acuză, culpabilizare, incriminare, incriminație, (pop.) pâră, (înv.) pârâtură, pricină, prihană. (O ~ neîntemeiată.) 2. (JUR.) inculpare, (livr.) incriminare, incriminație (Punere sub ~).

ACUZÁȚIE s.f. Acuzare, învinuire, învinovățire. [Gen. -iei, var. acuzațiune s.f. / cf. fr. accusation, lat. accusatio].

ACUZÁȚIE s. f. acuzare. (< fr. accusation, lat. accusatio)

acuzați(un)e f. fapta de a acuza; învinovățire, pâră.

*acuzațiúne f. (lat. accusátio, -ónis). Acțiunea de a acuza. Dare în judecată. Învinovățire. – Și -áție și -áre.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ACUZÁȚIE s. 1. acuzare, învinovățire, învinuire, (livr.) acúză, incrimináre, (pop.) pî́ră, (înv.) pîrîtúră, prícină, prihánă. (O ~ neîntemeiată.) 2. (JUR.) inculpare, (livr.) incrimináre.

Intrare: acuzație
acuzație substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acuzație acuzația
plural acuzații acuzațiile
genitiv-dativ singular acuzații acuzației
plural acuzații acuzațiilor
vocativ singular
plural