2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

acut, ~ă a [At: GRECESCU, FL. 24 / Pl: ~uți, ~e / E: lat acustus] 1 (Grm; d. accent) Ascuțit. 2 (Bot; d. frunze) Ascuțit. 3 (Med; d. boli, în opoziție cu „cronic”) Care are o evoluție rapidă și manifestări intense. 4 (Muz; d. sunete) înalt.

ACÚT, -Ă, acuți, -te, adj. 1. Ascuțit, pătrunzător. ♦ (Despre dureri; adesea fig.) Intens, violent. 2. (Despre boli) Cu evoluție rapidă, cu caracter de criză. 3. (Muz.; despre sunete) Înalt, ascuțit2, subțire. – Din lat. acutus, it. acuto.

ACÚT, -Ă, acuți, -te, adj. 1. Ascuțit, pătrunzător. 2. (Despre boli) Cu evoluție rapidă, cu caracter de criză. 3. (Muz.; despre sunete) Înalt, ascuțit2, subțire. – Din lat. acutus, it. acuto.

ACÚT, -Ă, acuți, -te, adj. 1. Pătrunzător, puternic, violent. Durere acută.Senzațiile erau tari, acute, priveliștea, era pentru el un tablou spălat și redat în culorile lui vii. CAMIL PETRESCU, N. 63. 2. (Despre boli, în opoziție cu cronic) Cu evoluție rapidă, cu caracter de criză, brusc. Apendicită acută. 3. (Muz., despre note) înalt, ascuțit. Registru acut.

ACÚT, -Ă, acuți, -te, adj. 1. Pătrunzător, puternic, violent. Senzațiile erau tari, acute (CAMIL PETRESCU). 2. (Despre boli) Cu evoluție rapidă, cu caracter de criză; brusc. 3. (Muz.; despre sunete) Înalt, ascuțit. – Lat. lit. acutus (it. acuto).

ACÚT, -Ă adj. 1. Ascuțit, pătrunzător, violent. 2. (Despre boli) Ajuns la o stare critică. 3. (Muz.; despre note) Înalt, ascuțit. [< lat. acutus, cf. it. acuto].

ACÚT, -Ă adj. 1. ascuțit, pătrunzător. 2. (despre durere) intens, violent. 3. (despre boli) cu evoluție rapidă. 4. (despre sunete) înalt, ascuțit. (< lat. acutus, it. acuto)

ACÚT ~tă (~ți, ~te) 1) Care este pătrunzător; ascuțit. Durere ~tă. 2) (despre boli) Care a ajuns la o stare critică. Apendicită ~tă. 3) Care necesită o rezolvare urgentă. 4) muz. Care este înalt; ascuțit. Registru ~. /<lat. acutus, it. acuto

acut a. 1. ascuțit: accent acut; 2. Muz. pătrunzător: voce acută; 3. profund, violent: durere acută; boală acută, boală gravă cu mersul repede în opozițiune cu boala cronică.

*acút, -ă adj., (lat. acútus). Ascuțit: accent acut. Fig. Violent: durere acută. Clar și pătrunzător: Voce acută.

acúț sn [At: CV 1951, nr. 3, 3 / Pl: ~e / E: ac + -uț] (Trs; pfm) Acușor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

acút adj. m., pl. acúți; f. acútă, pl. acúte

acút adj. m., pl. acúți; f. sg. acútă, pl. acúte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ACÚT adj. 1. ascuțit, înalt, subțire, (reg.) țiflitor. (Sunete ~.) 2. adânc, ascuțit, intens, mare, pătrunzător, profund, puternic, violent, viu. (O durere ~.)

ACUT adj. 1. ascuțit, înalt, subțire, (reg.) țiflitor. (Sunete ~.) 2. adînc, ascuțit, intens, mare, pătrunzător, profund, puternic, violent, viu. (O durere ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

furt acut expr. (intl.) delapidare.

Intrare: acut
acut adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acut
  • acutul
  • acutu‑
  • acu
  • acuta
plural
  • acuți
  • acuții
  • acute
  • acutele
genitiv-dativ singular
  • acut
  • acutului
  • acute
  • acutei
plural
  • acuți
  • acuților
  • acute
  • acutelor
vocativ singular
plural
Intrare: acuț
acuț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

acut

etimologie: