2 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ACÚSTIC, -Ă, acustici, -ce, adj., s. f. I. Adj. Care emite, transmite sau recepționează sunete, care aparține acusticii (II 1), privitor la acustică. ◊ Nervi acustici = a opta pereche de nervi cranieni. Tub acustic = tub lung care servește la transmiterea vocii pe nave, în puțuri miniere etc. Cornet acustic = dispozitiv cu ajutorul căruia se recepționează sunete și se înlesnește perceperea lor. II. S. f. 1. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul producerii, propagării și recepționării sunetelor. ◊ Acustică arhitecturală = ramură a acusticii care studiază fenomenele legate de propagarea undelor acustice în încăperi. 2. Calitatea de a înlesni o (bună) audiție. – Din fr. acoustique.

ACÚSTIC, -Ă, acustici, -ce, adj., s. f. I. Adj. Care emite, transmite sau recepționează sunete, care aparține acusticii (II 1), privitor la acustică. ◊ Nervi acustici = a opta pereche de nervi cranieni. Tub acustic = tub lung care servește la transmiterea vocii pe nave, în puțuri miniere etc. Cornet acustic = dispozitiv cu ajutorul căruia se recepționează sunete și se înlesnește perceperea lor. II. S. f. 1. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul producerii, propagării și recepționării sunetelor. ◊ Acustică arhitecturală = ramură a acusticii care studiază fenomenele legate de propagarea undelor acustice în încăperi. 2. Calitatea de a înlesni o (bună) audiție. – Din fr. acoustique.

ACÚSTIC, -Ă, acustici, -e, adj. Care se referă la acustică, care emite, transmite sau recepționează sunete. Aparate acusticeCornet (sau aparat) acustic = mică pîlnie care întărește sunetele și pe care o aplică la ureche persoanele cu auzul slab.

ACÚSTICĂ s. f. 1. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul sunetelor. 2. (De obicei determinat prin «bună») Calitatea de a propaga sunetele și de a înlesni perceperea lor. O sală are acustică bună cînd sunetele produse într-un punct oarecare al ei se aud clar în întreaga sală. ◊ [Sala] era lipsită de acustică. NEGRUZZI, S. I 345.

ACÚSTIC, -Ă, acustici, -ce, adj. Privitor la acustică; care emite, transmite sau recepționează sunete. ◊ Cornet acustic = mică pâlnie care întărește sunetele și pe care o aplică la ureche persoanele care au auzul slab. – Fr. acoustique (< gr.).

ACÚSTICĂ s. f. 1. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul sunetelor. 2. Calitatea de a propaga sunetele și de a înlesni perceperea lor. – Fr. acoustique (< gr.).

acústic adj. m., pl. acústici; f. acústică, pl. acústice

acústică s. f., g.-d. art. acústicii

acústic adj. m., pl. acústici; f. sg. acústică, pl. acústice

acústică s. f., g.-d. art. acústicii

acústic, -ă [At: NEGRUZZI, S. I, 345 / Pl: -ici, -ice / E: fr acoustique, ngr ᾶϰουστιϰος] (Fiz) 1-3 a Care emite, transmite sau recepționează unde sonore. 4 a Care se referă la acustică. 5 sf Disciplină a fizicii care studiază emiterea, transmiterea și recepționarea undelor sonore. 6 sf Calitate a unei încăperi, a unui aparat etc. de a asigura o bună audiție.

ACÚSTIC, -Ă adj. Referitor la acustică; care emite, transmite sau recepționează sunete. ◊ Cornet acustic = pâlnie care întărește sunetele, folosită de cel cu auzul slab. [< fr. acoustique, cf. it. acustico < gr. akoustikos – relativ la sunet].

ACÚSTICĂ s.f. 1. Parte a fizicii care studiază sunetele. ♦ Disciplină muzicală care studiază sunetele folosite în muzică și legile perceperii lor. 2. Calitatea de a asigura o bună propagare și percepere a sunetelor. [Gen. -cii. / < fr. acoustique].

ACÚSTIC, -Ă I. adj. referitor la acustică. II. s. f. 1. ramură a fizicii care studiază natura și proprietățile sunetelor. 2. disciplină muzicală care studiază sunetele și legile perceperii lor. 3. calitate a audiției sunetelor într-o încăpere. (< fr. acoustique)

ACÚSTIC acústică (acústici, acústice) 1) Care ține de acustică; privitor la acustică. 2) Care emite, propagă sau recepționează sunete. Aparat acustic. /<fr. acoustique

ACÚSTICĂ f. 1) Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul sunetelor. 2) Calitate a unui local de a asigura o bună propagare și percepere a sunetelor. [G.-D. acusticii] /<fr. acoustique

acustic a. 1. privitor la auz: nerv acustic; 2. care servă a produce sau transmite sunetele: tub acustic.

acustică f. 1. partea fizicei care tratează despre teoria sunetelor; 2. răsunet: sala n’are acustică.

*acústic, -ă adj., (vgr. akustikós). Relativ la auz: nerv acustic. Cornet acustic, cornet care adună sunetele ca să le auzĭ maĭ bine. S. f., pl. ĭ. Fiz. Știința sunetelor; felu cum se aud sunetele uneĭ sălĭ: acest teatru are o acustică bună. Adv. Din punct de vedere acustic.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

acustica sălilor, calitatea audiției sunetelor* într-o încăpere (săli de concert* sau de spectacole, studio de radio* sau de televiziune), în raport cu utilizarea acesteia. Preocupările pentru o mai bună audiție în edificiile publice datează din antic. Vitruvius Pollio (sec. 1 î. Hr.), în De Architectura, dă reguli în acest scop și arată cum poate fi îmbunătățită a. de teatru, utilizând vase mari de bronz sau de teracotă și creând spații rezonatoare. Nivelul atins de arhitec. antic., în acest domeniu poate fi ilustrat prin calitățile sonore extraordinare ale vestitului teatru în aer liber din Epidaur (Grecia), cu 17.000 de locuri, unul dintre cele mai bine conservate din antic. Aprinderea unui chibrit pe scenă sau pașii omului se aud până la ultimul loc de sus. Pierdute în mare parte în lungul milen. 1 al ev. med., unele din cunoștințele de a. s-au mai transmis din generație în generație de constructori, găsind aplicații în cazuri izolate (Ex.: în unele biserici de mănăstiri din Moldova de N se întâlnesc nișe și alte sisteme constructive de întărire a sunetelor). Faza empirică în acest domeniu s-a încheiat abia în sec. 20, când preocupările pentru a. au căpătat baze științifice, folosindu-se progresele realizate în ramura propagării sunetului (reflexie, absorbție etc.) și a electroacusticii. În general, din punctul de vedere al acusticii*, o sală mare închisă trebuie să îndeplinească două condiții principale: stereofonia (1) și ambiofonia (posibilitatea de a modifica în două feluri calitățile sonore ale sălii și anume, pentru claritatea vorbirii printr-o durată de reverberație* mai mică, iar pentru buna audiție a muzicii printr-o durată de reverberație mai mare, maximă în cazul muzicii coral.-simf.). Sala Palatului din București (1960, c. 3.100 de locuri) concentrează cele mai înaintate aplicații ale acusticii tehnice și ale alectroacusticii. Prin dispozitive și procedee mecanice și electronice, durata naturală mică de reverberație a sălii (1,8 s) poate fi mărită sau micșorată (reverberație artificială), după natura utilizării ei (conferințe, teatru, operă, formații instr. mici, muzică simf. sau vocal-simf. etc.).

Intrare: acustic
acustic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acustic acusticul acustică acustica
plural acustici acusticii acustice acusticele
genitiv-dativ singular acustic acusticului acustice acusticei
plural acustici acusticilor acustice acusticelor
vocativ singular
plural
Intrare: acustică
acustică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acustică acustica
plural
genitiv-dativ singular acustici acusticii
plural
vocativ singular
plural