2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ACÚSTICĂ s. f. 1. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul sunetelor. 2. (De obicei determinat prin «bună») Calitatea de a propaga sunetele și de a înlesni perceperea lor. O sală are acustică bună cînd sunetele produse într-un punct oarecare al ei se aud clar în întreaga sală. ◊ [Sala] era lipsită de acustică. NEGRUZZI, S. I 345.

ACÚSTICĂ s. f. 1. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul sunetelor. 2. Calitatea de a propaga sunetele și de a înlesni perceperea lor. – Fr. acoustique (< gr.).

ACÚSTICĂ s.f. 1. Parte a fizicii care studiază sunetele. ♦ Disciplină muzicală care studiază sunetele folosite în muzică și legile perceperii lor. 2. Calitatea de a asigura o bună propagare și percepere a sunetelor. [Gen. -cii. / < fr. acoustique].

ACÚSTICĂ f. 1) Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul sunetelor. 2) Calitate a unui local de a asigura o bună propagare și percepere a sunetelor. [G.-D. acusticii] /<fr. acoustique

acustică f. 1. partea fizicei care tratează despre teoria sunetelor; 2. răsunet: sala n’are acustică.

acústic, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 345 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr acoustique, ngr ᾶϰουστιϰος] (Fiz) 1-3 a Care emite, transmite sau recepționează unde sonore. 4 a Care se referă la acustică. 5 sf Disciplină a fizicii care studiază emiterea, transmiterea și recepționarea undelor sonore. 6 sf Calitate a unei încăperi, a unui aparat etc. de a asigura o bună audiție.

ACÚSTIC, -Ă, acustici, -ce, adj., s. f. I. Adj. Care emite, transmite sau recepționează sunete, care aparține acusticii (II 1), privitor la acustică. ◊ Nervi acustici = a opta pereche de nervi cranieni. Tub acustic = tub lung care servește la transmiterea vocii pe nave, în puțuri miniere etc. Cornet acustic = dispozitiv cu ajutorul căruia se recepționează sunete și se înlesnește perceperea lor. II. S. f. 1. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul producerii, propagării și recepționării sunetelor. ◊ Acustică arhitecturală = ramură a acusticii care studiază fenomenele legate de propagarea undelor acustice în încăperi. 2. Calitatea de a înlesni o (bună) audiție. – Din fr. acoustique.

ACÚSTIC, -Ă, acustici, -ce, adj., s. f. I. Adj. Care emite, transmite sau recepționează sunete, care aparține acusticii (II 1), privitor la acustică. ◊ Nervi acustici = a opta pereche de nervi cranieni. Tub acustic = tub lung care servește la transmiterea vocii pe nave, în puțuri miniere etc. Cornet acustic = dispozitiv cu ajutorul căruia se recepționează sunete și se înlesnește perceperea lor. II. S. f. 1. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul producerii, propagării și recepționării sunetelor. ◊ Acustică arhitecturală = ramură a acusticii care studiază fenomenele legate de propagarea undelor acustice în încăperi. 2. Calitatea de a înlesni o (bună) audiție. – Din fr. acoustique.

ACÚSTIC, -Ă, acustici, -e, adj. Care se referă la acustică, care emite, transmite sau recepționează sunete. Aparate acusticeCornet (sau aparat) acustic = mică pîlnie care întărește sunetele și pe care o aplică la ureche persoanele cu auzul slab.

ACÚSTIC, -Ă, acustici, -ce, adj. Privitor la acustică; care emite, transmite sau recepționează sunete. ◊ Cornet acustic = mică pâlnie care întărește sunetele și pe care o aplică la ureche persoanele care au auzul slab. – Fr. acoustique (< gr.).

ACÚSTIC, -Ă adj. Referitor la acustică; care emite, transmite sau recepționează sunete. ◊ Cornet acustic = pâlnie care întărește sunetele, folosită de cel cu auzul slab. [< fr. acoustique, cf. it. acustico < gr. akoustikos – relativ la sunet].

ACÚSTIC, -Ă I. adj. referitor la acustică. II. s. f. 1. ramură a fizicii care studiază natura și proprietățile sunetelor. 2. disciplină muzicală care studiază sunetele și legile perceperii lor. 3. calitate a audiției sunetelor într-o încăpere. (< fr. acoustique)

ACÚSTIC acústică (acústici, acústice) 1) Care ține de acustică; privitor la acustică. 2) Care emite, propagă sau recepționează sunete. Aparat acustic. /<fr. acoustique

acustic a. 1. privitor la auz: nerv acustic; 2. care servă a produce sau transmite sunetele: tub acustic.

*acústic, -ă adj., (vgr. akustikós). Relativ la auz: nerv acustic. Cornet acustic, cornet care adună sunetele ca să le auzĭ maĭ bine. S. f., pl. ĭ. Fiz. Știința sunetelor; felu cum se aud sunetele uneĭ sălĭ: acest teatru are o acustică bună. Adv. Din punct de vedere acustic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

acústică s. f., g.-d. art. acústicii

acústică s. f., g.-d. art. acústicii

acústic adj. m., pl. acústici; f. acústică, pl. acústice

arată toate definițiile

Intrare: acustică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acustică
  • acustica
plural
genitiv-dativ singular
  • acustici
  • acusticii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: acustic
acustic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acustic
  • acusticul
  • acusticu‑
  • acustică
  • acustica
plural
  • acustici
  • acusticii
  • acustice
  • acusticele
genitiv-dativ singular
  • acustic
  • acusticului
  • acustice
  • acusticei
plural
  • acustici
  • acusticilor
  • acustice
  • acusticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

acustică

  • 1. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul producerii, propagării și recepționării sunetelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Disciplină muzicală care studiază sunetele folosite în muzică și legile perceperii lor.
      surse: DN
    • 1.2. Acustică arhitecturală = ramură a acusticii care studiază fenomenele legate de propagarea undelor acustice în încăperi.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. Calitatea de a înlesni o (bună) audiție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • O sală are acustică bună când sunetele produse într-un punct oarecare al ei se aud clar în întreaga sală.
      surse: DLRLC
    • [Sala] era lipsită de acustică. NEGRUZZI, S. I 345.
      surse: DLRLC

etimologie:

acustic

  • 1. Care emite, transmite sau recepționează sunete, care aparține acusticii, privitor la acustică.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Aparate acustice.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Nervi acustici = a opta pereche de nervi cranieni.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Tub acustic = tub lung care servește la transmiterea vocii pe nave, în puțuri miniere etc.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.3. Cornet acustic = dispozitiv cu ajutorul căruia se recepționează sunete și se înlesnește perceperea lor.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: