2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

acostare sf [At: DA ms / Pl: ~tări / E: acosta] 1 (D. nave) Apropiere de chei, de țărm, de o geamandură, în vederea debarcării Si: acostat1 (1). 2 (Dom) Oprire din drum și adresare de cuvinte supărătoate, jignitoare Si: acostat2 (2).

ACOSTÁRE, acostări, s. f. Acțiunea de a acosta și rezultatul ei. – V. acosta.

ACOSTÁRE, acostări, s. f. Acțiunea de a acosta și rezultatul ei. – V. acosta.

ACOSTÁRE, acostări, s. f. Acțiunea de a acosta. 1. (Mar.) Manevră de apropiere și de oprire la țărm a unui vas. Copiii, cu pasul lor mărunt, o încurcau. Îi luă de mînă ca să poată merge mai iute, să fie față la acostarea lui [a vaporului]. BART, E. 317. 2. Fig. Faptul de a opri pe cineva din drum, adresîndu-i-se în mod supărător.

ACOSTÁRE, acostări, s. f. Acțiunea de a acosta.

acostáre s. f., g.-d. art. acostắrii; pl. acostắri

acostáre s. f., g.-d. art. acostării; pl. acostări

ACOSTÁRE s.f. Acțiunea de a acosta. ♦ Ciocnirea vagoanelor unui tren garat de un alt tren venind pe o linie laterală. [< acosta].

acostá [At: DA / Pzi: ~téz / E: fr accoster] 1 vi (D. nave) A se apropia de chei, de țărm, de o geamandură etc. în vederea debarcării. 2 vt (Fig; c.i. persoane) A opri pe drum și a adresa cuvinte supărătoare, jignitoare.

ACOSTÁ, acostez, vb. I. 1. Intranz. A apropia o navă de o altă navă, de țărm, de chei etc. 2. Tranz. Fig. A opri pe cineva din drum și a i se adresa (în mod supărător); a agăța. – Din fr. accoster.

ACOSTÁ, acostez, vb. I. 1. Intranz. A apropia o navă de o altă navă, de țărm, de chei etc. 2. Tranz. Fig. A opri pe cineva din drum și a i se adresa (în mod supărător); a agăța. – Din fr. accoster.

ACOSTÁ, acostez, vb. I. 1. Intranz. (Mar.; despre vase) A trage, a se opri la țărm. V. ancora. Vaporul... coborîse de la Brăila și acostase la chei. BART, E. 67. 2. Tranz. Fig. A opri pe cineva din drum și a i se adresa în mod supărător. De cîte ori era nevoită să iasă din adăpostul ei, umbla sfioasă și grăbită, cu ochii în pămînt, cuprinsă veșnic de teama de a fi acostată. BART, E. 305.

ACOSTÁ, acostez, vb. I. 1. Intranz. (Despre nave) A se apropia și a se lipi de o altă navă, de țărm, de chei sau de alt corp solid de la mal sau din largul apei. 2. Tranz. Fig. A opri pe cineva din drum și a i se adresa în mod supărător. – Fr. accoster.

acostá (a ~) vb., ind. prez. 3 acosteáză

acostá vb., ind. prez. 1 sg. acostéz, 3 sg. și pl. acosteáză

ACOSTÁ vb. 1. a aborda, (înv.) a țărmui, a țărmuri. (Nava ~ la Constanța.) 2. (fig.) a agăța, (arg.) a pescui. (O ~ în plină stradă.)

ACOSTÁ vb. I. 1. intr. (Mar.) A manevra o navă, aducând-o cu bordul de-a lungul cheiului sau în bordul altei nave; a trage la țărm; a aborda. 2. tr. (Fig.) A opri pe cineva, a se lega de cineva (mai ales pentru a-l supăra). [Cf. fr. accoster, it. accostare].

ACOSTÁ vb. I. intr. a manevra o navă, cu bordul la chei sau la o altă navă; a aborda. II. tr. (fig.) a opri pe cineva și a i se adresa. (< fr. accoster)

A ACOSTÁ ~éz 1. intranz. (despre nave) A trage la țărm; a aborda. 2. tranz. (persoane, de obicei, necunoscute) A opri (în mod brutal) pentru a i se adresa. /<fr. accoster


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ACOSTA vb. 1. a aborda, (înv.) a țărmui, a țărmuri. (Nava ~ la Mangalia.) 2. (fig.) a agăța, (arg.) a pescui. (O ~ în plină stradă.)

arată toate definițiile

Intrare: acosta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • acosta
  • acostare
  • acostat
  • acostatu‑
  • acostând
  • acostându‑
singular plural
  • acostea
  • acostați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • acostez
(să)
  • acostez
  • acostam
  • acostai
  • acostasem
a II-a (tu)
  • acostezi
(să)
  • acostezi
  • acostai
  • acostași
  • acostaseși
a III-a (el, ea)
  • acostea
(să)
  • acosteze
  • acosta
  • acostă
  • acostase
plural I (noi)
  • acostăm
(să)
  • acostăm
  • acostam
  • acostarăm
  • acostaserăm
  • acostasem
a II-a (voi)
  • acostați
(să)
  • acostați
  • acostați
  • acostarăți
  • acostaserăți
  • acostaseți
a III-a (ei, ele)
  • acostea
(să)
  • acosteze
  • acostau
  • acosta
  • acostaseră
Intrare: acostare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acostare
  • acostarea
plural
  • acostări
  • acostările
genitiv-dativ singular
  • acostări
  • acostării
plural
  • acostări
  • acostărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)